Odiseea inceputurilor noastre in America

[Gianina]

Am ajuns si eu joi in US si pot sa spun ca inca nu mi-am revenit definitiv dar sincera sa fiu ma simt deja foarte bine aici. Poate asta si din cauza ca e totul asa de maret si de frumos si suntem inconjurati de prieteni si rude. Pe de alta parte sunt putin speriata de faptul ca totul e asa de mare si de diferit dar sper sa invatam sa ne obisnuim cu asta.
Nu prea pot acum sa scriu toate impresiile dar voi reveni cu un mesaj mai complex si detaliat in curand.
Pupici tuturor prietenilor de pe forum.
Gianina

[Carmen]

Bafta multa!
Sanatate multa!
Sa reusiti sa va impliniti toate dorintele.
Va dorim tot binele din lume!
Carmen&Boys

[SleeepY]

:salut:
Bine ai revenit pe forum si iti urez acomodare usoara. Asteptam cu sufletul la gura primele tale impresii. :floare: :dans:

:salut:

[White Angel]

Bun venit in America si sper sa fie totul OK. Cu siguranta asteptam noutati si cei care inca nu am castigat, cel putin eu, ne punem deja in pielea ta de nou-emigrant....cred ca e f. emotionant...un vis implinit.

[Daniela]

:bere: :zongora: :bis:
SA FIE CU NOROC!!!
daniela si viorel

[GEliza]

acomodare usoara si asteptam amanuntele...
SANATATE DE FIER SI SUCESE NENUMARATE

Eliza

[Gianina]

Dupa cum am promis, revin cu povestea detaliata a drumului si a primelor impresii.
Gianina:
Am plecat pe 25 martie, la ora 6,40 spre US, cu KLM-ul de la Otopeni. Incarcati de 4 valize mari, a cate 32 kg fiecare si 2 valize mici, care aveau fiecare cate 12-14 kg, plus un rucsacel si laptopul cu gentuta lui. Deci va puteti imagina cum eram de incarcati de bagaje. Zici ca eram hamali, nu altceva. Bine ca n-a trebuit sa le caram prea mult pe toate si ca le-am predat imediat ce ne-am prezentat la KLM pentru obtinerea locurilor in avion.
Nu pot sa spun ce era in sufletul nostru la plecare ca nu prea pot exprima tristetea noastra de a sti ca lasi totul in urma - familie, prieteni si Muffin dar am incercat sa ne consolam cu ideea ca asta a fost alegerea noastra si trebuie sa plecam acum, daca si asa am pornit-o pe drumul asta.
Drumul pana la Amsterdam, unde am facut escala a fost ok, avionul era incapator, scaunele comode iar durata zborului a fost destul de scurta. La imbarcarea in avionul de Los Angeles am avut cateva uimiri mari. In primul rand, dupa controlul aferent imbarcarii, tot vedeam ca se aduna lume multa, multa, si ma intrebam unde intra atata lume intr-un avion dar apoi am avut surpriza sa vad ca avionul care a tras la poarta la care eram era imens, era ceva ce eu nu mai vazusem pana atunci (avand in vedere ca am calatorit cu avionul pana acum doar in Europa). Plecarea avionului a fost intarziata, in sensul ca am plecat la vreo ora de la data scrisa pe bilet, nu stiu ce controale tot faceau cei de acolo. In fine, intr-un final, ne-am urcat in avion, unde am avut inca o surpriza neplacuta in sensul ca am vazut cele mai inghesuite scaune de calatorit cu avionul si culoare de trecere prin avion. Din pacate, a fost ingrozitor ca era totul asa de inghesuit ca nu aveam loc nici sa ne intindem putin picioarele astfel ca la un moment dat mi-au amortit ingrozitor si ma dureau asa de tare incat imi venea sa plang. Iar acest minunat drum a durat 12 ore. Pur si simplu aveam impresia ca nu se mai termina odata sa ajungem si noi intr-un loc sa putem sta ca lumea. Mincarea din avion a fost de asemenea proasta si putina si mi-a parut rau ca nu mi-am luat ceva de rontait. Ce a fost frumos din tot drumul asta a fost ca am calatorit doar pe lumina si am vazut pe geam, din avion, Marea Nordului, Oceanul Atlantic si, in final Pacificul. De asemenea, avionul a trecut in zborul lui pe deasupra Marelui Canion si parea asa de frumos acolo jos asa ca ne-am decis sa mergem sa-l vizitam cat de curand.
Am aterizat la Los Angeles pe la 14.30 ziua si dupa controlul de rigoare, ce presupunea predarea plicurilor cu vizele si punerea vizei de intrare pe pasaport (care a durat vreo ora pentru ca eram destul de multi pe acolo, nu romani, ci cei mai multi erau ceva arabi) ne-am dus sa ne recuperam bagajele. Acolo, la bagaje alta surpriza: unul dintre bagaje n-a mai aparut drept pentru care a trebuit sa facem reclamatie la aeroport si ne-au spus aia ca o sa ni-l trimita acasa in cateva zile. Pana azi insa, n-a aparut. Ghinionul nostru ca s-a pierdut tocmai bagajul in care aveam pregatite haine pentru o saptamana, cadouri si comisioanele care le aveam de facut. Dar asta este, ce sa-i faci, se intampla…
La aeroport ne-a asteptat varul meu.
Orasul in care vom locui este Anaheim si desi auzisem ca e un orasel mic…se pare ca in America asta, nimic nu e mic, totul e gigantic. Apropo, cea mai mare spaima a mea a fost cand veneam de la aeroport pe Freeway, unde sunt atatea benzi si se circula cu asa mare viteza ca am ametit.
Sa revenim la prima zi intreaga de America: am trecut cu vara-mea si pe la biroul de Social Security, ca sa intrebam in cat timp putem aplica si ni s-a comunicat sa venim in cam 10 zile, ca sa fim bagati deja in baza de date de cei de la aeroport, sau asa ceva.
Cam atat ar fi primele impresii despre US, tot ce mai pot adauga e ca sunt foarte impresionata de cat de frumos e totul, cat de civilizat, cat de logic e orice se face aici.

Catalin:
Aici trebuie sa-mi revin, adica sa ma calmez la condus. Am aflat ca orice greseala se pedepseste drastic si te costa de te rupe, nu numai amenda, ci si la asigurarea urmatoare. Toate amenzile se contorizeaza si conteaza la calculul primei de asigurare. Aici se merge cu peste 120 Km/h. Apropo, avem o masina automata bestiala, ei zic ca e cea mai mica din domeniul SUV, dar mie mi se pare mare si arata mai bine ca o masina din 2000 in Romania. Daca vezi masina zici ca este nou nouta, atat interior cat si exterior. Aici nu exista praf. Masinile se spala odata pe an in principiu.
Ne-am comandat DSL la SBC Yahoo si costa 30 USD pe luna, vine pe factura telefonica. Prin asta o sa fim online non-stop si cu viteza mai mare ca la EstWest.

Gianina si Catalin

P.S. Primele poze aferente povestirii, se pot vedea la http://www.geocities.com/katzalin/

[Cami]

:uraa: Sa va fie viata in USA precum inceputul ! Multa culoare si mult optimism se simt in primul mesaj de pe taramul american .Mai putin putem sa accesam pozele,e posibil sa fie o problema tehnica .
Inca odata :sa o tii tot asa , SI SA NU TE SCHIMBE niciodata (sufleteste )sistemul in care tocmai ai intrat ,deci sa ne mai scrii !
Mult noroc si multa bafta !

[Gabriela]

:bucurie: Ne bucuram mult pentru voi :!: Am accesat pozele ; exact cum ne asteptam:SUPER :good: Asteptam in continuare impresii si realitati din America :!:
:floare: :floare: :floare:
Gabriela

[Lya]

Cred ca voi ati ajuns de fapt in Paradis dupa cum se vede in poze
Felicitarile mele sincere :bravo:

[GEliza]

Gianina, Suuuuuuper poze....zambetul si starea de buna dispozitie sa te isoteasca tot timpul..

Eliza

[Gabi-Mariana]

Dragii nostrii, Gianina si Catalin,

Ne bucuram mult pentru voi si ce putem sa va spunem...SA FIE INTR-UN CEAS BUN !!! adica multa SANATATE, FERICIRE si NOROC.
Pe la mijlocul lui mai vom americaniza si noi.


Toate cele bune !!!

[Gianina]

Multumim frumos pentru incurajari si suport, prind bine in momentul aterizarii intr-o lume straina. O sa revenim cu detalii despre ce urmeaza doar ca zilele astea nu se intampla nimic spectaculos, asteptam sa vina vineri si sa ne mutam in apartamentul nostru.

Pupici tuturor,
Gianina

[Gianina]

Am revenit cu detalii despre cum e pe aici, asa cum am promis.
Am ramas cu povestea anterioara la primele 2 zile de acomodare in US. Joi dimineata, pe 1 aprilie, ne-a luat o verisoara sa ne duca la Social Security sa aplicam, de data asta la un alt birou decat cel la care incercaseram initial, adica a doua zi dupa aterizarea noastra aici. Bineinteles ca la acest alt birou, erau alte reguli de aplicat si o sa explic imediat de ce. La primul birou unde am incercat sa aplicam, ni s-a spus ca nu putem aplica decat dupa 10 zile de US, si ca tot ce ne trebuie este formularul de aplicare si pasaportul. La al doilea birou, la care am si aplicat, s-a putut aplica dupa 5 zile doar ca nu doar cu formularul de aplicare si pasaportul ci si cu certificatul nostru de nastere in original. Certificat de pe care nu stiu ce-a inteles exact respectiva doamna de la ghiseu intrucat era in romana si n-a vrut traducerea legalizata ci doar originalul. Ne-a intrebat insa pe noi unde scrie data nasterii, noi i-am aratat si parea a fi inteles ceva de acolo. Deci pana la urma am aplicat si pentru Social Security, fara de care sincera sa fiu, aici nu poti face nimic. Metodologia de aplicare a fost ceva de genul: te duci la un ghiseu, te ia intr-o evidenta, in sensul ca iti noteaza numele, dupa care iti zice sa astepti, si te cheama la un alt ghiseu unde iti noteaza toate datele, de pe aplicatie, de pe pasaport si pe care le confrunta cu certificatul de nastere. Intre prezenta la primul ghiseu si chemarea la al doilea, timpul de asteptare a fost, in cazul nostru, de 3 ore. Norocul nostru a fost ca noi n-am stat chiar acolo sa asteptam pentru ca, neavand la noi certificatul de nastere, a trebuit sa mergem pana acasa sa-l luam asa ca ne-am mai plimbat putin, ne-am oprit si la niste magazine, asa ca am asteptat putin acolo. In momentul luarii in evidenta, ne-a eliberat o hartie in care scria ca am aplicat si ca in 2 saptamani trebuie sa ne vina acasa cardul de Social si daca nu vine in acest interval, sa suni la ei pentru detalii la tel…..
Uitasem sa va spun ca intre timp venise si valiza pierduta pe drum de KLM. Parsivii au adus-o cu rotitele rupte si manerele rupte dar macar ea nu era deschisa, ci era intacta(noi aveam lacatel).
Vineri, pe 2 aprilie, ne-am mutat in noua casa. Ce e dragut aici este ca avem vecini 2 apartamente de romani, in cel chiar de langa noi sta o familie, care a venit de 4 ani aici iar intr-altul sta prietenul verisoarei mele si colegul lui de apartament(veniti tot de 4 ani).
Pe 6 aprilie, deja mi-a sosit Social Security, deci oficial, de azi pot sa ma angajez oricand. Din pacate, ma tot uit prin ziar si habar n-am ce mi s-ar potrivi. De ieri mi-a incoltit insa gandul de a ma angaja macar vreo 2-3 luni la un supermarket, care, desi se plateste prost(aprox.7-8$/ora) m-ar ajuta cu engleza conversationala. Ciudat ca mi-a venit doar mie, dupa numai 5 zile, SSN-ul, nu si lui Catalin desi am aplicat impreuna.
In principiu nu prea am probleme de intelegere, pricep cam tot din ceea ce se vorbeste pe aici, din pacate, mi se impleticeste limba cand vorbesc, se vede ca n-am exercitiu. De aceea toata ziua ascult radio sau TV, mai ales pe stiri, ca sa prind pronuntia. Ce este insa bine e ca aici, am vazut oameni care vorbesc si mai prost ca mine si totusi se fac intelesi. Lumea incearca sa te inteleaga chiar daca te balbai desi ar fi preferabil sa n-o faci.
Internet avem deocamdata de la AOL care e pe dial-up dar merge incomparabil mai bine ca orice dial-up din Romania dar din pacate, cand il folosesti tii telefonul ocupat.
Mai revin cu o precizare: e bine sa ai pe cineva cand vii in America, prieteni, rude, cineva care sa te indrume, pentru ca altfel, parca aterizezi pe o alta planeta dintr-o alta galaxie. Noi suntem niste norocosi ca avem o familie asa de numeroasa aici si ca sunt atat de draguti cu noi.

In final, nu inchei fara sa urez Paste Fericit tuturor si sa va aduca iepurasul tot ce va doriti.

Salutari tuturor,
Gianina si Catalin

[GEliza]

E super misto unde ati aterizat voi...si cu atatea rude in jur...si prieteni de varsta voastra.....
Cum ati gasit valiza cu lacatel? Nu v-au obligat sa nu incuiati bagajele? am inteles ca pentru sua nu ai voie sa-ti incui bagajele....
Mult succes lui Catalin la interviu, si PASTE FERICIT si tot ce va doriti...
Eliza

[Gianina]

Pentru Eliza:
Am avut toate valizele inchise cu lacatele si nu ne-au zis nimic cei de la Otopeni, singurul bagaj deschis a fost geanta de laptop. Unul dintre bagaje l-am si bagat in folie, chiar la aeroport, asa ca era ca si sigilat, pentru ca nu parea prea sigur cu inchiderile(valizele fiind burdusite).

Gianina

[Gabriela]

Pentru Gianina:
Ne bucuram mult pentru voi si speram sa va calcam pe urme.In alta ordine de idei, ne mira ca ai uitat atat de repede Bucurestiul-de cateva zile s-a incalzit si la noi. A trebuit sa merg cu metroul (noua garnitura suedeza care nu are geamuri ce pot fi deschise)-sa vezi mirosuri! Dar tramvaiele...? (O consecinta a montarii de apometre)
Pentru Mihaela:
In Bucuresti in jurul magazinelor Big Berceni si Bucur Obor(doar doua exemple) intalnesti o fauna chiar mai agresiva.
Baiatul nostru este la scoala de cartier si are tot astfel de colegi(inca,deoarece conationalii nostri cu doi rr renunta a-si mai trimire copiii la scoala din clasa a V-a).
Curaj,oricum este mai bine acolo!
Gabriela

[Paulus]

Mai fetelor, ce aveti cu tururile pantalonilor coloratilor? Pe mine chiar ma amuza, seamana cu bebele meu cand face ceva si nu are "pampersi". :vomit: Sunt penibili, asta este, dar sunt in "cur-tea" lor....Deja cred ca am prapadit prea multe cuvinte pentru ei...Cred ca singura solutie ar fi IGNORAREA lor. "Daca vrei cu adevarat, poti" nici sa nu-i vezi....

[Duduka]

Mihaela, in toata deznadejdea care a cuprins-o in ultima vreme, are dreptate sa vorbeasca si de aspectele foarte urate ale vietii americane, fiindca, spre nenorocul ei, a luat contact direct cu o lume pestrita americana. De ce ma tem eu insa, e ca negustand inca din ce are bun aceasta societate si ce poate oferi traiul aici, va ajunge sa regrete, si inca curand, emigrarea. Ori, Mihaela draga, America nu este doar cartierul deprimant, puzderia de negri, "ciudati in costum si cu adidasi in picioare". TREBUIE sa crezi ca ce ti se intampla este un episod negru al vietii tale, ca il poti depasi si ca toata zbaterea ultimului an nu a fost zadarnica, ca toate visele tale vor deveni curand concret. Da?

[Gianina]

Mihaela, sunt de acord cu tine ca pot fi si parti urate ale vietii aici, in America. Doar ca eu am scris la o rubrica care se intituleaza experiente loteristilor din America, ori, daca experienta mea personala este una placuta, ce sa scriu de rau? La rubrica asta poate scrie oricine, despre partile mai bune sau mai rele ale Americii.
Am auzit si eu povesti cum ca ar fi periculos in cartierele mai rau famate ale Los Angelesului si ca trebuie ocolite si diverse chestii de genul asta dar, intrucat scriu la o rubrica de experiente, nu pot scrie ceea ce n-am vazut ci doar ceea ce am trait eu. Am vazut de asemenea la stiri, urmariri ca in filme, care erau reale, chiar in apropierea zonei in care stam. Deci exista rele dar relele exista peste tot si in Romania si aici.
Intr-adevar, am spus deja asta, chiar am fost norocoasa sa am o familie atat de numeroasa aici pentru ca altfel nu m-as fi descurcat, totul e atat de diferit fata de ceea ce intalnesti in Ro. Si am avut norocul ca aceasta familie sa fie aproape de mine si sa ma indrume la inceput pentru ca altfel, probabil deja as fi fost pierduta.
Mult curaj Mihaela in continuare pentru ca sunt convinsa ca te vei descurca in lumea in care am aterizat cu totii, chiar sunt convinsa ca te vei descurca mai bine ca mine care inca n-am vazut partea urata si respingatoare a lucrurilor si nu m-am izbit inca de probleme de acest fel. Dar incep si eu sa ma agit acum in vederea gasirii unei slujbe si voi vedea probabil si aceasta parte urata a vietii americane.

Mult noroc si bafta tuturor si zile senine.
Gianina

[Gianina]

Mai continui povestea noastra cu anuntul vestii ca ne-au venit Green Cardurile ieri deci gata, trebuie sa ne apucam de munca. Din pacate insa, SSN-ul nu mi-a venit decat mie, nu si sotului meu, desi am aplicat in aceeasi zi, deci trebuie sa sapam sa vedem ce s-a intamplat cu el, poate s-a pierdut pe drum?

[Gabriela]

Te rog Mihaela sa tii steagul sus! Si noi avem doi copii-pentru ei dorim sa emigram! Din punctul meu de vedere degeaba ai o masina luxoasa cand Bucurestiul este plin de gropi si din intamplare ajungi prin Rahova sau Ferentari.
Din discutiile cu persoane care sunt deja acolo am inteles ca la inceput trebuie sa avem multa rabdare(marea majoritate au spus ca maxim un an) pana la momentul unei presupuse adaptari. Prietenul nostru la care speram sa ajungem(daca vom lua viza) si care ne sprijina cu AOS ne-a spus "Ce va agitati atat? Eu am ajuns in America cu 200$ in buzunar si cu fata mica fara acte!"
Oricum , totul depinde de tine!

[Alex4you]

acelasi lucru l-am auzit si eu, dar sub forma "aveti rabdare, primii 10 ani sunt mai grei aici.."....
Astia sint romanii nostrii binevoitori ..... :x
Hai sa va spun si eu parerea mea ... primii 10 ani sint defapt 2-3 si TOTUL depinde numai de voi !
2-3 ani e media cu care cei din gasca noastra isi cumpara case in zone decente. Am avut si caz cind si-au cumparat casa si la un an de la sosire.
Daca e sa o socotesc dupa chestia de mai sus cu primii 10 ani atunci da exista un oarecare simbure de adevar .... primii 10 ani sint mai grei pina itzi cumperi .... yaht !
Just my 2 cents from Philly !

[ppb]

1.) Eu n`am avut pina acu` nici o problema cu ciorile....(ce`i drept am 1.90 m si un pumn cit o galeata....bashca ma si "antrenez" in constructzii acu`).
2.) Sa pot cumpara casa in 3 ani ???? In New York ????? IMPOSIBIL

[Sirod]

Si mie 2-3 ani de la venire mi se pare cam putin - poate prietenii tai au facut asta acum 5-6 ani, pe vremea cand casele erau mai ieftine si te vanau companiile de plasament ca sa te muti din 6 in 6 luni cu marire de salariu 30% ... in conditiile actuale mi se pare foarte greu aproape oriunde in America iar in NY, intr-adevar, cred ca ai nevoie de cei 10 ani.

[Gianina]

Desi vad ca topicul a luat-o in alte directii, totusi, am sa continui cu povestea noastra.
O sa continui povestea cu amanuntele mai importante, pentru ca nu chiar in fiecare zi ni se intampla ceva deosebit.
Joi, pe 8 aprilie, ne-au venit Green Card-urile la amandoi, deci oficial, gata, suntem rezidenti americani.
Sambata, seara am mers la Inviere, la biserica romaneasca, unde ne-am intalnit si cu restul de rude de pe aici, cu gasca de prieteni, a fost dragut, dar parca sunt altele obiceiurile pe aici. La biserica am stat vreo 2 ore. A fost placut sa auzi in jurul tau numai romana(exceptand copiii de romani care nu prea mai vorbesc in romana, doar in engleza).
Luni, pe 12 am mers la banca sa ne deschidem cont. Trebuie sa spun ca aici trebuie sa fii inarmat cu multa rabdare pentru ca totul dureaza mult. Pe noi ne-a tinut pentru deschiderea conturilor cam 3 ore. Dar am reusit sa ne deschidem 2 conturi comune, pentru familie, unul de checking si unul de saving (eu fiind titulara pentru ca inca n-a venit si Social Security lui Catalin, urmand a informa banca despre numarul lui cand o sa-i vina), ne-au facut poze ca sa ne dea carduri pentru contul de checking, pe care o sa ni le trimita acasa cam in 3 saptamani. Ne-au mai dat si niste cecuri cu care inca nu stim cum trebuie sa procedam dar aflam noi pe parcurs. De asemenea, eu am aplicat si pentru un secured credit card(doar eu am putut aplica, Catalin o sa poata aplica cand o sa aiba Social Security), care e un card de credit unde de fapt poti sa cheltui banii tai, adica cati bani vrei tu in limita celor pe care i-ai depus, doar cu conditia sa-l platesti la timp. Am inteles ca daca esti cuminte cu acest secured credit card, adica daca platesti la timp ce ai cheltuit deja, dupa 6 luni poti primi un credit card normal.
Marti m-am dus sa aplic pentru un job. Am completat acolo aplicatia, am stat putin, am avut si interviul imediat, pentru ca au vazut ca sunt disponibila imediat si am fost si acceptata pentru angajare motiv pentru care mi-au dat aia o carutza de hartii sa le completez. Joi o sa trebuiasca sa le duc inapoi completate si de pe 24 si 25 aprilie o sa am training ca sa ma invete ce trebuie sa fac iar pe 26 incep lucrul. Pentru inceput o sa lucrez la un magazin care cica e cam aglomerat(eu am cerut sa ma duca intr-un loc aglomerat ca sa fiu nevoita sa aud si sa vorbesc mereu doar engleza).
Catalin a mai avut un interviu si a dat niste teste la o firma de recrutare dar inca nimic concret, il mai suna unul-altul, tot asa. Cred ca oricum e mai greu sa gasesti o slujba in domeniile in care se plateste mai bine, cum e si cazul lui, dar speram sa reuseasca. Oricum, pana una-alta, daca eu ma angajez, chiar daca n-o sa castig o avere, macar banii aia ajung sa platim cheltuielile curente.
Miercuri, pe 14 aprilie, ne-am decis sa mergem la DMV si a dam examenul scris pentru carnetul de conducere. Nu stiam daca poate si Catalin sa-l dea pentru ca inca n-avea Social dar a mers sa-l dea, pe baza Green Card-ului. A fost ok acolo, am platit o taxa de 24 dolari fiecare, ne-au pozat, ne-au pus sa semnam, ne-au luat amprentele si ne-au pus sa dam examenul scris pe loc. A fost destul de usor, desi eu credeam ca n-o sa-l iau, ca nu citisem cartea aia decat de vreo 2 ori si doar asa, ca o lectura. Ne-au intrebat daca vrem testele in engleza sau romana, am optat pentru engleza ca deja invatasem regulile dupa cartea in engleza si am trecut amandoi cu bine de faza asta. Testul a avut 36 de intrebari din care daca greseai mai mult de 6 te picau. Ne-a corectat pe loc testele si la sfarsit ne-au intrebat daca am mai avut vreodata permis, eu spunandu-le ca am avut doar in Romania, mi l-au cerut si mi-au dat deja un permis temporar pentru aici cu care pot sa conduc de capul meu. Daca nu aveam permis de Romania, fiindca am trecut testul scris, ne dadeau un Permit cu care puteam conduce doar insotiti de o persoana peste 25 de ani care are carnet de California. Din pacate, lui Catalin nu i-au dat nici una nici alta pentru ca fara Social, nu-ti dau astia nimic, l-au lasat doar sa dea sala urmand ca atunci cand ii vine Social-ul sa ia acest permis temporar si sa se programeze la traseu. M-am programat sa dau si traseul pentru inceputul lui mai, oricum nu ma prea grabesc ca permisul asta temporar e valabil 2 luni.
Fata de Romania, aici, teoria pe care trebuie s-o stii pentru permis e de 10 ori mai mica decat acolo dar chestiile esentiale sunt repetate de o gramada de ori. Iar aici toate sunt atat de logice incat practic nici nu trebuie sa inveti cartea ci doar s-o citesti ca si retii ce trebuie.

Am mai descoperit ceva dragut si de facut in casa ca sa ne exersam engleza, am descoperit ca la televizor, in timp ce auzi ce se intampla acolo poti sa vezi si in scris, intr-o subtitrare, ce se vorbeste, astfel ca asa mai urmarim si invatam si scrierea corecta. Intr-un fel, imbinam utilul cu placutul.

Azi am fost ceva mai scurta cu povestea dar pe masura ce mai invatam si avansam pe aici, va tinem la curent.

Pozele le gasiti la adresa: www.geocities.com/katzalin/weekend

Gianina si Catalin

[Gianina]

O sa continui cu povestea noastra mai pe scurt de data asta, ca nu de mult am mai scris si nu s-au intamplat chiar asa de multe. Vad ca povestile astea se transforma intr-un jurnal dar acum la inceput ni se intampla mai multe, pe parcurs se vor aseza toate si vor fi mai putine chestii de povestit.
Joi, adica pe 14 martie, ne-am decis sa incepem sa facem demersurile pentru a ne trece masina pe numele nostru. Nu stiu cati stiu dar noi cumparaseram masina, inca inainte de a veni aici, de la matusa mea, care s-a repatriat in Romania doar ca nu am putut face actele pentru ca, la randul nostru nu aveam actele necesare.
Tot joi, am fost iar la firma la care ma voi angaja ca sa duc formularele completate(cele care mi le dadusera ei) si sa discut concret despre inceperea lucrului.
Dupa a trebuit sa ne ducem cu masina la testul de smog pentru ca ne trebuia acest test la DMV pentru a putea trece masina pe numele nostru.
Joi a fost pentru prima data de cand am aterizat aici cand ne-am descurcat singuri peste tot, eu conducand masina prin oras, motiv pentru care am aflat ca e asa de usor si de logic sa conduci aici. M-am obisnuit atat de usor cu masina asta ca nu mi-ar mai trebui una neautomata. Si a fost bine ca ne-am descurcat cu harta luata de pe net sa ajungem peste tot unde voiam. Si e atat de relaxant sa conduci aici unde fiecare e pe banda lui, nu ca in Bucuresti, 5 masini pe 2 benzi, nu trebuie sa eviti gropile pentru ca nu sunt, totul e mai calm si mai civilizat. Si imi place la nebunie faptul ca poti face dreapta chiar daca ai rosu la semafor, bineinteles, dupa ce te asiguri ca nu vine ceva.

Vineri, pe 16 aprilie, am inceput cu primul pas spre cumpararea masinii, adica incheierea asigurarii pe masina. Am decis sa mergem la compania de asigurari Farmers care se pare ca are un renume bun si totodata, noua ne-a convenit si prin faptul ca un roman este agentul nostru. Pana acum nu puteam sa inchei asigurarea pe masina ca n-aveam carnet de US si aici, parca toate sunt in lantul slabiciunilor. Dar acum, avand carnet, am reusit.
Dupa asigurari, ne-am dus la Social Security ca sa intrebam de ce nu mai vine Socialul pentru Catalin. Acolo, am vazut prima functionara acra si satula de intrebari si mai ales, antipatica, care ne-a zis, dar mai asteptati fratilor, ce va grabiti asa. Catalin insa i-a zis ca pe forumularul pe care ni l-au dat la depunerea actelor scrie ca daca nu vine in 2 saptamani sa-i anunti(se implinisera 2 saptamani joi) si ca fara social nu poate sa faca aproape nimic asa ca Maria Sa, spanioloaica antipatica, s-a milostivit si i-a dat lui Catalin o hartie care contine numarul de Social Security spunand ca in cateva zile trebuie sa-i vina si cardul prin posta.(pana azi inca n-a venit). Ce e dragut e ca numarul lui este imediat dupa numarul meu asa ca, o sa sa ne fie usor sa le tinem minte.
Oricum, si acel numar a fost unul bun pentru ca ne-am dus imediat la banca ca sa-si depuna si Catalin aplicatia pentru Secured Credit Card(daca va amintiti, eu depusesem la inceputul saptamanii). Totodata, am dat numarul de social al lui Catalin pentru a completa datele contului comun pe care il facuseram pentru checking si savings.
Tot vineri ne-am decis sa ne luam si o cartela de mobil, ca telefonul il aveam, pe al meu din Romania, pentru ca trebuie sa avem un telefon la noi in caz ca ne ratacim. N-am vrut inca sa ne luam abonament pentru ca nu e cazul, e destul de scump si nu avem chiar asa multe convorbiri de facut.
Am avut satisfactia ca am rezolvat toate aceste probleme birocratice singuri, fara sa mai deranjam prietenii sau rudele.
Dupa-amiaza, am luat-o si pe vara-mea si ne-am dus la DMV sa trecem masina pe numele meu. A trebuit sa mergem si cu vara-mea pentru ca ea avea imputernicire de la matusa mea sa ne transfere masina. Tot transferul a durat vreo 10 minute, mai mult am asteptat pana ne-a venit numarul la rand la ghiseu(vreo 30 minute). Asa ca, de vineri, am devenit legal, proprietara masinii mele dragute. Pentru ca tot eram la DMV, s-a dus si Catalin cu numarul de social si si-a scos si el permisul de conducere temporar, asa ca amandoi putem conduce acum. O sa trebuiasca sa cautam masina si pentru Catalin pentru ca daca eu incep lucrul, el cam ramane pe jos dar sa vedem ce gasim sa fie bun dar nici prea scump.
Am rasuflat usurata vineri ca, in sfarsit, am cam terminat cu cea mai mare parte din actele si demersurile ce le-am avut de facut pe aici si acum o sa fim mai putin aglomerati cu ele, fapt care e bun, avand in vedere ca de sambata intru in campul muncii aici.
Si pentru Catalin e bine ca o sa poata sa caute si sa aplice pentru mai multe joburi.

Astept vesti si de la voi sa vedem ce faceti prin alte locatii.

Poze dintr-o calatorie, le gasiti la adresa: http://www.geocities.com/daniela_gianina/

Gianina

[Gianina]

O sa continui cu povestea noastra si mai pe scurt de data asta, ca nu s-au intamplat chiar asa de multe, sunt mai putine chestii de povestit.

Saptamana trecuta m-am chinuit toata saptamana sa-mi caut haine si pantofi fara inscriptii si desene pentru servici, si trebuie sa va spun ca sunt tare greu de gasit, asta daca nu te duci sa cumperi de la raioanele de haine elegante dar de astea haine elegante m-am cam saturat in Romania, asa ca eu cautam si ceva comod si mai spre stilul sport. Am gasit pana la urma, intr-un final, cea mai mare problema am avut-o cu pantofii ca imi trebuiau pantofi comozi care sa mearga si la fusta si la pantaloni. Oricum pana la urma s-a dovedit ca se gasesc si de astia dar m-am chinuit o saptamana sa-i gasesc mai ales ca, va dati seama, nici nu prea stiam exact unde sa caut. Asa ca am colindat vreo 50 de magazine saptamana trecuta. Nu ca nu imi place colindatul prin magazine dar ma enervam ca nu-mi placea nimic. Apropo, hainele sunt parca mai misto in Ro si pantofii la fel. Doar ca aici mai sunt si magazine in care poti sa-ti iei haine de marca la preturi mici, totul e sa ai rabdare sa apara in sale sau sa cauti.
Sambata, adica pe 24 aprilie, am avut prima mea zi de servici, ca sa-i zic asa, dar n-a fost chiar servici, ca a fost doar orientare la fata locului, nici macar unde voi lucra eu ci asa, in general. Ne-au pus casete cateva ore despre companie, mesaje de la cei mari din companie, probleme de securitate, care sunt cele mai importante piese in relatiile lor cu clientii si evident ale tale ca angajat si tot asa. Mai aveam putin si adormeam ca eram intr-o sala intunecata, ca mergea proiectorul si tot asa. Dupa care ne-au plimbat 3 ore prin soare sa ne arate locurile si imprejmuirile. Ne-au dat si sa mancam, la cantina lor ca sa zic asa, care trebuie sa recunosc, este mult mai evoluata ca o cantina de care imi aminteam eu din Ro. Multe feluri de mancare, cam vreo 40 de feluri, iti alegi ce vrei, sucurile si apa sunt gratis, deserturi variate, fructe, o gramada de prostii.
In finalul zilei de orientare, am avut un test, pe grupuri de cate 10 persoane, in care a trebuit sa raspundem la niste intrebari despre ce am retinut dupa prezentarea respectiva. Eu eram deja zombi ca ma trezisem la 5 dimineata ca a trebuit sa fim acolo la 7 dimineata. Si ceilalti erau destul de zombi, au fost 2 tipe care chiar au adormit cu capul pe masa.
Norocul a fost ca pe la 2 la pranz am scapat de acolo si am venit acasa desi eram asa de zombi ca de-abia puteam conduce masina. Norocul e ca stau destul de aproape de locatia unde am fost la cursuri, cam la 12-15 minute cu masina si e drum drept. Bineinteles ca m-am bagat la nani cum am ajuns acasa ca nu prea sunt obisnuita cu trezitul de dimineata…mai ales dupa astea 2 luni care le-am avut de vacanta, ca sa nu mai vorbim ca pentru serviciul din Romania ma trezeam la 8 nu la 5. Dar asta este, viata cere sacrificii.
Oricum a fost o zi foarte grea pentru mine pentru ca mi-a fost destul de greu sa socializez cu ceilalti din grup pentru ca neavand coerenta in exprimare, ma simteam jenata sa vorbesc. Tot e bine ca macar am inteles ce ne-au explicat aia. Imi venea sa-mi iau campii ca ma plictiseam de moarte stand singura, fara sa vorbesc cu nimeni. A fost o zi proasta pentru mine dar m-am consolat ca poate va fi mai bine in viitor.
A doua zi, adica duminica, am fost din nou la training, de data asta am avut cursuri in care am fost invatati despre tot ceea ce trebuie sa facem la munca, cum trebuie sa ne imbracam, machiem, non-tatuam, etc, ce resposabilitati avem, cum sa le indeplinim, cum sa te comporti cu persoanele cu handicap, cum sa citim programarile pe ture la servici, tot felul de astfel de chestii, adica absolut toata teoria despre cum si ce trebuie sa faci ca sa lucrezi acolo. A fost foarte interesant, interactiv(eu fiind mai putin activa, tot din cauza exprimarii), a fost o zi mai putin proasta pentru mine si sa explic de ce: m-am trezit la 7, nu la 5, am intrat si eu in vorba cu unul-altul, viitori colegi, a fost interesanta toata prezentarea si nu m-a mai luat somnul.
Eu credeam, ca dupa astea 2 zile de training, gata, ne trimit si la munca dar s-a dovedit ca au considerat ca suntem prea extenuati, asa ca ne-au dat liber pana sambata viitoare, cand avem iar 2 zile de training, de data asta chiar la locurile unde vom lucra ca sa vedem si cum merge cursul operatiunilor. Ce e bine e ca atunci nu ma mai trezesc dimineata pentru ca am training si sambata si duminica, de la 18.00 la 2.30 noaptea. Oricum am fost informati, ca, pentru inceput, fiind bobocei, o sa lucram mai mult in turele de noapte si in weekend-uri. Asta este, nu pot sa zic ca sunt chiar fericita cu lucratul in weekend, dar in rest, prefer sa lucrez seara spre noapte decat dimineata prea devreme.
Ce-am mai aflat referitor la locatia unde voi lucra, am aflat ca voi lucra prin rotatie, in 4 magazine de haine si jucarii si ca fiecare care lucreaza acolo poate fi pus sa faca absolut orice e nevoie: respectiv sa puna marfa in rafturi, sa zambeasca frumos la intrarea clientilor, sa ii ajute cand cauta ceva, sa incaseze banii, sa le zambeasca mereu, sa ii saluti, etc. Sincera sa fiu nu cred ca este prea greu dar nu este tocmai ideea mea de cariera. Dar pentru inceput este bine pentru ca ceea ce ma intereseaza pe mine cel mai tare e sa dobandesc fluenta in exprimare si acolo cred ca este locul potrivit. Pentru ca am avut si o oferta sa lucrez la romani dar n-am vrut-o tocmai in ideea ca vreau sa aud si sa fiu obligata sa vorbesc numai engleza. Chiar daca imi va fi mult mai greu, stiu si eu ca pana nu te dai cu capul, nu poti ajunge la ceea ce ti-ai propus. Iar cand o sa ma simt stapana pe mine in exprimare, imi iau talpasita. Nu stiu daca n-o sa mi-o iau mai inainte de asta pentru ca s-ar putea sa nu-mi placa ce fac, si deja am in vizor o alta slujba, mai bine platita dar la care se intra ceva mai greu si in maxim 6 luni ar trebui sa ma apuc de scoala pentru a putea ramane acolo. Si sincera sa fiu, mi s-a cam acrit de scoala, as vrea sa ma apuc de scoala abia dupa un an, nu de alta dar si taxele sunt mai mici dupa ce ai cel putin un an de rezidenta. Adica, daca te apuci de scoala inainte de a trece primul an, esti considerat strain si platesti de cam 10 ori taxele pe care le-ai platit dupa un an de rezidenta.
In ceea ce-l priveste pe Catalin, a fost si el pe la cateva interviuri, a mai discutat si pe e-mail pentru niste angajari dar s-a izbit frontal de ideea ca n-are experienta americana chiar daca are experienta de munca, ceea ce nu e tocmai placut dar asta este, speram sa se iveasca si ceva bun pentru el. Oricum nu vreau sa se duca sa faca nimic altceva decat in meseria lui pentru ca n-ai cum impaca si capra si varza, in sensul ca daca s-ar duce sa lucreze in alt domeniu, ar fi ceva bani in plus dar n-ar avea timp sa caute si sa se duca la interviuri pentru ceea ce ar vrea sa lucreze el. Si n-are rost sa ne jucam cu chestia asta pentru ca daca el isi gaseste un serviciu bun, in domeniul lui, oricum ar fi de cel putin 3-4 ori mai bine platit ca mine.
In rest n-am prea facut mare lucru, n-am prea apucat sa ne mai plimbam daca am fost ocupata cu training-urile, doar ieri am iesit putin la ocean, aici aproape, pentru ca in casa este insuportabil sa stai pe caldurile astea. M-am balacit putin in ocean, desi apa e cam rece, am vazut surferi, parea super sa aluneci pe valuri. Oricum, la ocean e briza si era asa de misto ca nu ne venea sa ne mai intoarcem acasa.
Din pacate in casa e cam cald pentru ca avem doar un aparat de aer conditionat in living care e cam antic si cam prafuit si cand ii dai drumul mai mult face zgomot decat rece.
Cam atat de data asta, sper ca n-am deviat prea mult.

Gianina

[Sirod]

Ma surprinde ceva la povestirea ta - daca nu ai fluenta in exprimare cum i-ai convins pe cei de la job ca te poti descurca la magazinul de haine ???
Mai ales la lucrul cu clientii - asta este prima cerinta - "periatul" - care se face prin vorba frumoasa si dialog intens ???
P.S. Mi se pare foarte bine ca sotul tau cauta in domeniu - mai ales daca aveti din ce trai. Eu nu sunt adepta teoriei "ma duc la inceput sa fac orice si dupa aia caut in domeniul meu" - pentru ca "orice" in America inseamna "timp consumat" si acest timp inseamna "departare de meserie", plafonare si lipsa de experienta in domeniul in care cauti - astfel ca te trezesti dupa 3 ani de "alte job-uri" ca la experienta esti zero.

[Gianina]

Sirod a scris: Ma surprinde ceva la povestirea ta - daca nu ai fluenta in exprimare cum i-ai convins pe cei de la job ca te poti descurca la magazinul de haine ???Mai ales la lucrul cu clientii - asta este prima cerinta - "periatul" - care se face prin vorba frumoasa si dialog intens ???
Pai pentru ca nu i-am convins eu, asa au decis ei, eu cand m-am dus sa dau interviul i-am spus tipei cu care am dat interviul ceva de genul: dupa cum puteti observa, nu am exercitiu in engleza si de aceea as vrea sa lucrez intr-un loc in care sa nu fie nevoie sa ma exprim chiar foarte mult si ea mi-a spus ca sunt ok si ca totul se invata pe lumea asta si ei au decis unde sa ma duc. Ei aveau joburi in multe domenii, eu am spus ca ma pot duce la oricare cred ei ca as fi pregatita, ei au decis sa ma duc la un magazin. Poate n-o sa ma puna de la inceput sa fac conversatie cu clientii dar nici nu sunt chiar muta, am sustinut totusi interviul(care a fost de 30 minute, cu intrebari diverse si variate) in engleza, deci au vazut cat si cum stiu, doar ca nu vorbesc foarte corect gramatical si ma exprim mai putin fluent.
Acum te-ai lamurit?
Gianina

[Sirod]

Sirod a scris: Ma surprinde ceva la povestirea ta - daca nu ai fluenta in exprimare cum i-ai convins pe cei de la job ca te poti descurca la magazinul de haine ???Mai ales la lucrul cu clientii - asta este prima cerinta - "periatul" - care se face prin vorba frumoasa si dialog intens ???
Pai pentru ca nu i-am convins eu, asa au decis ei, eu cand m-am dus sa dau interviul i-am spus tipei cu care am dat interviul ceva de genul: dupa cum puteti observa, nu am exercitiu in engleza si de aceea as vrea sa lucrez intr-un loc in care sa nu fie nevoie sa ma exprim chiar foarte mult si ea mi-a spus ca sunt ok si ca totul se invata pe lumea asta si ei au decis unde sa ma duc. Ei aveau joburi in multe domenii, eu am spus ca ma pot duce la oricare cred ei ca as fi pregatita, ei au decis sa ma duc la un magazin. Poate n-o sa ma puna de la inceput sa fac conversatie cu clientii dar nici nu sunt chiar muta, am sustinut totusi interviul(care a fost de 30 minute, cu intrebari diverse si variate) in engleza, deci au vazut cat si cum stiu, doar ca nu vorbesc foarte corect gramatical si ma exprim mai putin fluent.
Acum te-ai lamurit?
Gianina
Aaaaa - stai linistita in privinta gramaticii - fluenta conteaza aici mai mult decat gramatica. Gramatica este o "cerinta" pe care e bine sa ti-o impui tu ca sa poti accesa job-uri mai de "birou" dar eu am observat ca ei nu pun mare pret pe asta - ceea ce pentru un emigrant este destul de nasol - pentru ca in Romania poti invata gramatica lejer - doar sunt niste reguli - pe cand fluenta nu se poate imbunatati decat prin exercitiu pe care nu ai cum sa-l faci in Romania.
Deci daca ei au decis ca te poti edscurca in relatia cu clientul atunci inseamna ca engleza ta nu este atat de "rea" pe cat am inteles eu din povestirea ta.

[Gianina]

O sa continui cu povestea de unde am ramas. Spuneam ca o sa mai am 2 zile de training, ei, le-am avut si pe alea(1 si 2 mai) si pot spune ca au fost cele mai ingrozitoare zile de cand am aterizat aici. A fost super obositor, nu eram obisnuita cu statul in picioare cate 8-10 ore pe zi, a trebuit sa invat o carutza de lucruri noi, prea multe in doar 2 zile, a trebuit sa dau o carutza de teste scrise si verificari directe la locul de munca, respectiv cum ma descurc cu casa de marcat si diferitele forme de plata. Oricum, am trecut cu bine si de astea si mi-a fost confirmat faptul ca gata, ma angajeaza. Dar pot spune ca mi-a fost cam greu avand in vedere ca nu mai facusem in viata mea asa ceva si ca e o diferenta de la cer la pamant intre ce faceam in Romania ce fac aici, intre munca pe care o faceam, doar de birou, si munca in picioare, cu o carutza de oameni in jur, intr-o limba straina, etc.
Oricum, cele 2 zile de training la locul de munca au cuprins cam asa: teoria a tot ceea ce trebuie sa faci, cum trebuie sa intampini un client, cum sa te desparti de un client, tot felul de chestii de-astea, dupa care sub directa indrumare, ne-a pus sa le aplicam in practica. Mie mi s-a parut greu mai ales pentru faptul ca a trebuit sa ma concentrez foarte tare, fiind totul doar in engleza si sa imi dau drumul la limba, doar in engleza. Dar sper ca acest lucru sa ma ajute sa pot repede sa vorbesc mai calumea. Pentru ca inca ma mai poticnesc, imi gasesc mai greu cuvintele. Totusi cei de la munca par foarte draguti si amabili, sunt foarte saritori sa te ajute, mi-au spus chiar ca am un accent placut si exotic desi mie mi se pare ca vorbesc aiurea. Cred ca sunt doar draguti ei si nu vor sa ma sperie. Foarte multi clienti insa ma intreaba de unde sunt pentru ca imi zic ca am un accent deosebit si cand le zic de Romania habar n-au, dar le mai zic de Europa si apoi de tara lui Dracula si Nadia Comaneci si deja stiu de unde sunt.
Prima mea zi de munca oficiala a fost pe 5 mai cand habar n-aveam cum o sa decurga lucrurile si ce o sa fac sau macar cum o sa ma descurc, motiv pentru care, de grija, n-am putut sa dorm toata noaptea. M-a ajutat la nesomn si faptul ca a apucat-o pe vara-mea somnambulismul si ca pe la 2 noaptea ne-am trezit cu ea in camera ca voia sa se urce la noi in pat. M-am speriat si eu si ea rau ca eu am tipat la ea, bai ce faci aici, si ea s-a speriat ca nu stia unde e. Saraca de ea, e atat de obosita, cu scoala si servici(se trezeste la 5 dimineata, are scoala pana la 14.00 si dupa aia are servici pana la 23.30) ca nu mai stie nici pe unde umbla.
Oricum, am ajuns la serviciu cu jumate de ora mai devreme decat trebuia sa ajung, sa nu cumva sa intarzii ca m-au avertizat astia ca pentru orice intarziere primesti puncte, ceea ce inseamna ca, daca ai multe puncte nu prea esti un angajat bun asa ca incerc sa evit cat de mult pot sa primesc puncte. Asa ca am stat degeaba juma’ de ora pana a venit cineva sa-mi faca si mie check-in-ul, dupa care, gata, m-au si pus la treaba, mi-au dat in primire o casa de marcat si gata. Bineinteles ca ma mai poticneam pe ici-colo pentru ca n-am tinut minte chiar cum se folosesc toate formele de plata asa ca am apelat la ajutorul colegilor, care au fost foarte draguti si m-au ajutat. De asemenea, am depistat un registru in care este descrisa fiecare operatiune pe care o ai de facut, la fiecare forma de plata in parte, asa ca m-am folosit de respectivul registru cand nu aveam pe cine sa intreb. Si asa a trecut prima mea zi de munca, cu greu, dar a trecut. Cel mai mult mi-au placut pauzele, ca am avut 2 pauze de 30 minute. A fost destul de greu pentru ca e greu sa stai in picioare atatea ore dar probabil ca o sa ma obisnuiesc si cu asta. Oricum am reusit sa mai imi dau putin drumul la limba, la vorbit, deci in tot raul e si un bine, nu?
Cand am ajuns acasa am luat si posta si surpriza, am aflat ca deja ma platisera pentru zilele de training deci pot spune ca am castigat primii mei bani in America.
A doua zi de lucru, adica, pe 6 mai, a fost mult mai buna intrucat am lucrat doar 4 ore, ceea ce a fost mai usor de suportat.
A treia zi de lucru, alta locatie, pe 7 mai, a fost cam lunga, am avut 8 ore jumate program, cu drum si tot, am fost plecata de acasa 11 ore. Nu mai spun ca seara de-abia imi simteam picioarele si numai cu ace in talpi. Dar a fost o zi mai buna pentru ca mi-am mai dat drumul la conversatie.
Azi iar am 8 ore de lucru, deci ....o alta zi grea.
Oricum, din toate astea, ce pot spune ca e mai ciudat este ca n-am un program fix de lucru ci azi lucrez de la o ora, maine de la alta, azi lucrez 7 ore, maine 4, poimaine 8 si tot asa, dar cica asa le fac la toti cei care sunt noi si nu numai asta ci in fiecare zi lucrez intr-o locatie diferita, respectiv magazin diferit. Pana o sa invat toate locatiile cred ca ies la pensie ca tare multe mai au.
Tot azi voi afla orarul si pe saptamana viitoare si sper sa fie un program mai putin ciudat, cu o oarecare ritmicitate sau repetabilitate.

Catalin inca e in cautari si interviuri si se izbeste de problema experientei americane dar suntem optimisti, trebuie sa-si gaseasca pana la urma. Intre timp invata tot felul de chestii, habar n-am ce, dar ceva de-al lui.

Cam atat cu povestea mea ca lucrurile incep sa se aseze, nu prea mai am multe lucruri noi de spus si nici timp de vizitat, asa ca, in curand o sa devin un robotel.
Dar asta inseamna Welcome to America.....

Gianina

[Gianina]

Revin aici cu o veste noua. Astazi am avut programare la examenul de condus, adica traseul si bineinteles ca l-am luat. Nu de alta, dar am avut timp sa ma obisnuiesc si cu masina si cu condusul pe aici in luna asta cat am asteptat sa-mi vina randul la programare si am avut permisul temporar.
Si acum cateva detalii.
M-am prezentat la DMV, la ghiseu, cu hartiile date de ei la testul scris, programarea la traseu, asigurarea masinii, permisul temporar, si dovada inregistrarii masinii. La ghiseu mi-au controlat aceste acte dupa care mi-au dat o noua hartie, ceva pentru cel cu care am dat testul de condus si m-au trimis afara sa ma asez cu masina in linia celor care urmau sa astepte sa dea examenul(e o linie speciala pe care scrie clar ca acolo se asaza masinile celor care au testul). Am asteptat putin, vreo 5 minute si a venit la mine un domn dragut, parea mexican, care mi-a zis ca el e examinatorul, mi-a cerut sa vada asigurarea masinii si inregistrarea ei, dupa care pe alea mi le-a dat inapoi si a inceput sa ma intrebe anumite date ca sa vada daca cunosc masina. Care e semnalizatorul fata, spate, stergatoarele, farurile, pozitiile, frana, frana de mana, dezaburirea si m-a pus sa exemplific cu ele ca sa vada daca imi merg toate(ca daca nu iti merge ceva, nu te lasa sa dai testul, te reprogrameaza). M-a mai intrebat daca am avut carnet in Romania, probabil ca si-a dat seama ca am avut ceva daca astia mi-au dat dupa examenul scris direct permis temporar de conducere si nu doar permit). Dupa care s-a urcat in masina si am pornit. Culmea culmilor a fost ca n-am avut emotii deloc cu el, parea un tip degajat si dragut. Examenul de traseu a constat din plimbari pe stradute(rezidentiale), la care era foarte atent daca opresc la semnul stop, la virat la stanga, dreapta, plimbat pe strazi cu 2-3 benzi, schimbat benzile(a fost atent daca m-am uitat peste umar cand am schimbat banda, ca aici nu e suficient sa te uiti doar in oglinzi), parcare laterala, dat cu spatele in linie dreapta, trecut peste cale ferata, prioritate la o intersectie in care sunt 4 stopuri dar fara semafoare, de-astea. Nu cred ca a durat mai mult de 15 minute desi pierdusem la un moment dat notiunea timpului. Dupa care mi-a zis sa ma intorc la DMV si sa parchez. A fost foarte atent cand am parcat daca pun masina in parking, daca trag frana de mana, chestii de-astea desi parea ca examenul s-a terminat. In final, mi-a zis, esti ok, ai trecut, felicitari. M-a intrebat daca am vreo intrebare si normal ca am avut, l-am rugat sa-mi spuna ce am gresit. S-a uitat pe formularul in care bifase greselile(nu erau multe, erau 5) si mi-a zis ca pun franele prea bruste cateodata(2 greseli erau de la asta), ca n-am stiut unde e butonul de avarii(e adevarat, habar n-aveam unde e, l-a gasit el, era pe mijlocul bordului, ditamai butonul), ca nu m-am uitat si in oglinzi cand am dat cu spatele si asa e, eu m-am uitat doar in spate sa incerc sa merg cat mai drept si ca la intersectia cu cele 4 stopuri n-am oprit total la stop, ci doar am incetinit pana aproape de oprire. Oricum, ma mir ce-o fi fost cu mine acolo ca doar am mai trecut cu el pe la 15 alte stopuri si am oprit ok.
Deci cam asta a fost examinarea mea. Mi-a dat hartia pe care bifase el ce am facut bine si ce nu la mine si mi-a zis sa ma duc la ghiseu cu ea si cu restul de acte. Acolo doamna de la ghiseu, mi-a rupt vechiul permis temporar si mi-a dat o alta foaie pe care scrie interim driver licence, care e valabila 2 luni si mi-a spus ca o sa-mi trimita prin posta driver licence-ul pana expira aia.
Ca o concluzie si paralela, vreau sa va spun ca examenul de condus de aici mi se pare floare la ureche fata de cel care l-am avut in Romania, in primul rand pentru ca aici nu incearca examinatorii sa te puna sa faci ceva gresit, ci practic colaboreaza cu tine, te anunta din timp cand trebuie sa virezi si unde. Bine, e adevarat ca acum am dat examenul pe o masina automata, a mea, pe care deja o cunoasteam cat de cat, in Romania pe o Dacie obosita de scoala, la care de-abia puteam sa schimb vitezele ca ziceai ca se rupe, ca aici n-am avut de evitat obstacole, a se citi gropi si alte detalii de-astea.
Cam atata a fost povestea mea, oricum acum sunt fericita ca am scapat si de asta si am scris povestea mea aici in ideea ca poate folosi si altora, nu de alta, dar sa nu mai faceti greselile mele.

Multa bafta tuturor,
Gianina

[Duduka]

O sa intrerup putin Odiseea Gianinei cu o intamplare de acu' vreo 3 ani. Am fost cu o tipa la Driver Licence Center sa dea examenul, avea permitul, programarea, totul parea ok. Eu eram insotitorul (poti sa conduci cu learner permit doar cu un conducator cu licence de Pennsylvania in dreapta)...asa ca am insotit-o pana in parcare, apoi am coborat si ea a mai condus 10 m pana la linia de start a traseului. Examinatorul, fara sa se sinchiseasca cu alte detalii i-a spus "Imi pare rau, ati picat examenul practic. NU aveti voie sa conduceti neinsotita..." . Degeaba am protestat noi... a fost nevoie de o alta programare, un alt examen.
Aviz...incepatorilor! :|

[Taylor]

Mersi pentru informatii. Foarte utile intradevar.

Bafta,
:good:

[Gianina]

Am uitat sa spun ca examinatorul, inca inainte de a-mi cere sa-i arat ca stiu unde sunt butoanele masinii, m-a intrebat daca stiu care sunt semnele de circulatie pe care le faci cu mana, si mi-a cerut sa i le arat. Semnele respective se folosesc in cazul in care nu-ti functioneaza ceva(semnalizarea, stopurile). De aceea, trebuie sa stai cu geamul de la sofer deschis, ca sa ii arati semnele: stanga, dreapta si stop sau incetinire(se gasesc in cartea de la DMV, care trebuie citita pentru testul teoretic).
Multa bafta celor ce urmeaza sa dea acest examen.

P.S. Mersi Duduca ca mi-ai intrerupt "odiseea" cu o informatie atat de importanta, ma bucur ca ai facut-o, pentru ca astfel, cei care urmeaza, vor sti sa se fereasca de greselile celor dinaintea lor. Orice informatie e de luat in considerare.

Gianina

[Gianina]

Pentru ca au fost mai multe solicitari, o sa continui cu odiseea noastra, desi imi propusesem sa ma opresc la un moment dat. Dar acum, am noi vesti bune pe care vreau sa le impartasesc si prietenilor de pe forum.

Cea mai buna veste din ultima vreme este ca si Catalin s-a angajat, incepand de luni, 24 mai, la 2 luni fara o zi de cand am venit in America si la exact o luna de cand m-am angajat si eu. Vestea asta e cea mai importanta pentru noi pentru ca, in sfarsit, incepem sa rasuflam usurati si sa inceapa lucrurile sa intre pe fagasul lor normal.
Povestea angajarii lui ar fi cam asa. A aplicat, timp de 2 luni, ba chiar mai mult, ca a aplicat si cand inca era in Romania, la o carutza de joburi. De cand am ajuns aici, de prin a treia saptamana, a inceput sa fie chemat la interviuri. Avea cam 3-4 interviuri pe saptamana, uneori si mai mult, la sediul firmelor, plus vreo cateva interviuri telefonice pe saptamana. Multi ziceau, da, esti ok, ai experienta de lucru dar n-ai experienta americana si tot asa. N-am intrat chiar in panica dar nici mult nu mai aveam, pentru ca stiam ca totusi se gaseste greu un job intr-un domeniu IT. Dar bineinteles ca speram amandoi sa se termine faza asta cu interviurile si telefoanele si trimis resume-uri. Uneori sunau toata ziua sa vorbeasca cu el si, desi a aplicat doar pentru zona asta, mai sunau si din alte zone, ba chiar de pe coasta cealalta, desi era clar ca aplica doar pentru zona asta. Nu stiu ce era cu ei.
Pana la urma, a venit si clipa mult asteptata. A fost la un interviu la firma asta care l-a angajat, a avut interviu cu directorul IT si nu stiu ce alt sef de personal, au fost foarte draguti cu el, ba chiar au si glumit pe ici pe colo, asa ca cei 2 tipi au parut incantati de el dar au zis ca mai au cateva interviuri de facut si cu altii(poveste identica la majoritatea interviurilor) si ca ii vor da telefon saptamana viitoare sa il anunte ce-au decis. N-au trecut insa decat 2 zile ca unul dintre ei a sunat si a zis, mai poti veni inca o data la interviu? De data asta spunandu-i ca va fi un interviu cu presedintele companiei. Era prima data cand il chema cineva a doua oara la un interviu asa ca am sperat ca e de bine. Si asa a si fost. S-a dus la intalnirea cu presedintele, ala i-a zis ca el este preferatul primilor doi cu care a dat interviul, ca a cautat pe net sa vada pe unde se ascunde Romania, a vazut ca exista si ca acum e si preferatul lui si ca se vor decide intr-o zi-doua daca sa-l angajeze. L-au sunat a doua zi presedintele cu directorul de IT, vorbeau pe speaker, si l-au anuntat ca e angajat si ca de luni, 24 mai, la ora 9 sa vina la servici. Firma la care s-a angajat este o corporatie foarte mare de cosmetice, de genul Avon, iar el lucreaza la departamentul IT, lucreaza la programul prin care se inregistreaza comenzile din toata lumea, ceva de genul asta, ca aici e chiar sediul principal al lor.
Asa ca, de ieri, s-a dus la servici. In prima zi l-au pus sa se uite despre ce vorba cu programul la care o sa lucreze, i-au aratat birourile si i-au facut un cadou imens, care intre noi fie vorba, e un cadou pentru mine ca inauntru sunt numai cosmetice.(hihihi, am 50 de rujuri si rimeluri si creme si fonduri de ten). Cica asa fac cadou la fiecare nou angajat, prima zi de lucru, gata cadoul cu produsele lor. Tot in prima zi de lucru, i-au dat sa completeze toate formularele necesare angajarii, care trebuie sa recunosc ca sunt destule….
Despre alte noutati legate de noul loc de munca ar fi ca: trebuie sa se duca la servici la pantaloni de stofa si camasa(nu si cravata), fara blugi si tricouri cum era obisnuit. Programul de lucru este dupa cum vrea el, i-au zis ca poate veni cand vrea si sa plece cand vrea atata timp cat isi face treaba. Salariul nu este la ora ca in cazul meu ci anual, si o veste buna e ca el e liber din fericire in weekend si de sarbatori. Concediu platit are 2 saptamani pe an iar salariul de inceput e bunut pentru inceput. Nu e nici chiar stralucit fata de cum sunt salariile in domeniul lui dar oricum e MULT mai bine decat mine. Ce e superbine este ca face si ce-i place si in domeniul lui si ca in acelasi timp capata experienta americana. De asemenea, firma are si niste beneficii super bune, din pacate alea incep sa curga doar dupa 3 luni de la angajare, in sensul ca are asigurarea medicala, dentara si nu stiu ce alta asigurare gratis, platite de firma.

O alta veste buna e ca si-a luat si Cata masina pentru ca daca s-a angajat nu mai aveam cum sa impartim o singura masina la doua persoane. Alegerea a fost facuta in functie de consum si pret pentru ca el trebuie sa conduca pana la servici cam jumatate de ora - 45 minute(daca e trafic chiar mai mult). De aceea am optat pentru o Toyota Corolla, an 2004, am luat-o direct din dealer, cu credit. Pretul total a fost de 11.600 dolari, pret de oferta speciala. Pretul ei normal este de 15.000 dolari dar fiind oferta speciala, am reusit sa o luam mult mai ieftin, dupa cum se vede. Bineinteles ca n-am putut sa o luam direct cu credit direct pe numele nostru ca nu avem credit dar am avut co-signer(adica girant) pe unchiul meu. Dobanda a reusit unchiul meu sa o scoata destul de mica, avand in vedere ca s-a pornit de la 17% si am ajuns la 7,1%, norocul nostru a fost ca el are credit foarte bun ca altfel….ne taxau aia de ne rupeau. Oricum, parerea mea e ca cei care vand masini sunt mari smecheri, incearca sa te prosteasca in fata, noi nu stim inca exact care-i treaba dar unchiul meu a negociat la sange cu ei si pana la urma a obtinut ceea ce-a vrut. Ce e bine este ca, luand-o pe credit, deja incepe sa-si faca puncte si credit history si Catalin, ceea ce e bine pentru viitor. Eu ma chinui sa-mi fac credit history cu cartea de credit doar dar ma straduiesc….sa mearga treaba.
Masina e frumoasa si merge bine, din pacate a trebuit s-o luam neagra, ceea ce inseamna ca se va vedea mai usor praful pe ea, dar fiind masina luata la oferta speciala a trebuit sa alegem doar din culorile alba, albastru inchis si negru. Oricum, noua ne place neagra pentru ca arata foarte elegant si e frumoasa foc, straluceste toata. Am condus-o si eu si pot sa spun ca imi place, merge super dar tot o prefer pe Honda mea ca e mai mare si vad mai bine drumul. Desi Honda mea pretioasa e o mare mancatoare de benzina pe cand Toyota lui e o mare econoama. Dar asa si trebuie sa fie, pentru ca eu merg pana la serviciu doar 10 minute, Cata mai mult.

Despre mine mai am de spus doar ca nu mai imi place la serviciu asa de mult cum imi placea la inceput pentru ca ma enerveaza ca ma pun aia sa tai frunza la caini acolo si ma plictisesc dar tot trebuie sa stau cat am programul, n-am incotro. De asemenea, programul e tampit rau, lucrez in fiecare weekend si am trei zile libere, martea, miercurea si uneori vinerea. Ca sa nu mai vorbim ca o zi lucrez 4 ore, alta 8, alta 6, alta 5, parca joaca prinsa astia cu mine. Iar o zi ma duc de la 9 seara, alta de la 10 dimineata, am o zi in care lucrez de la 1 noaptea pana la 7,30 dimineata si tot asa.

Comic mai este ceea ce vedem la televizor, avem peste 300 de programe si culmea, au acelesi seriale si filme ca in Ro, mai putin telenovelele si “La bloc”, din pacate nu avem nici un post romanesc dar poate ca e mai bine ca asa suntem obligati sa ascultam doar in engleza. La stiri vezi tot felul de chestii ciudate, care se intampla in general pe plan local, astia nu prea au stiri externe(exceptand fazele cu terorizarea celor din Irak). Cam la 2 zile, vedem la stiri, in direct, urmariri ca in filme pe autostrada, cu masini si elicoptere, la viteza mare, care se intampla, in general, in zona Los Angeles. Culmea este ca toate se termina cu prinderea fugaritilor. Si ce e misto e ca vezi cum urmarirea se face initial de o masina de politie si elicopterul care filmeaza, pentru ca in final, sa se ajunga la 10 masini de politie care urmaresc fugitivii. Chiar ca aici politia isi face treaba, vreau sa spun ca la orice amarat de scandal, politia ajunge in 5 minute, plus ca o data cu ea vin si pompierii si paramedicii, e uimitor cat de bine sunt organizati. Printre alte subiecte de stiri mai sunt cele cu rechinii care se plimba pe aproape de coasta, cu incendiile care apar prin zona si cu ursii si lupii care se plimba liberi prin curtile oamenilor, pentru cei care locuiesc pe coastele deluroase. Noi insa, aici nu vedem de astea decat la televizor, ca suntem cam departe de evenimente, chiar daca teoretic sunt prin zona.
Ne mai uitam si la stirile din tara, de obicei pe Antena 1, pe net si vedem ca nici pe acolo nu prea se intampla numai lucruri bune. Iar Catalin mai citeste si ziarele din Ro pe net dar eu n-am atata rabdare, imi face el rezumatul.

Cam atat cu povestea de zi, dupa cum vedeti, am avut destule lucruri noi de povestit, lucrurile au inceput sa intre pe fagasul normal, ne simtim mai bine si mai relaxati acum cu doua salarii.

Cam asta a fost povestea noastra de azi.
Gianina

[Duduka]

Gi, esti sigura ca nu este nimic eronat in informatiile despre masina ? Mie mi se pare anul...1994, mai ales ca vorbisem ca vreti sa va luati masina noua. Fiindca pretul de 15 mii de care zici e pentru o Corolla 2004, nu una de 10 ani. Sau, cine stie...
Veche, noua, sa-i fie de folos lui Cata la naveta spre noul job! Bafta si din partea mea! :uraa:

[Cezar]

Ca de fiecare data Gianina imi incinta corzile interioare cu povestile sale parca pline de aroma locurilor, disecate de un ochi atent si precis.

Eu mi-am facut un jurnal si de fiecare data cind am timp - cam la 2-3 zile consemnez in el fapte, ginduri, si alte rinduri ce merita sa ramina undeva...ca un fel de popas al nostru in timpul ce ne-a fost dat.

Nu te opri Gianina!

Numai bine,

Cezar

[Ruxandra]

Draga Gianina,
Tu esti preferata mea de pe forum si omul meu de incredere, te citesc cu multa placere si de data asta iti scriu ca sa te felicit pentru jobul lui Catalin , ai un barbat pe cinste.
Sa-ti traiasca si sa va dea Dumezeu numai bine.!
Tine-ne la curent, sau cum zic americanii keep in touch.
Multa sanatate si noroc.
Te pup.

[Gianina]

Gi, esti sigura ca nu este nimic eronat in informatiile despre masina ? Mie mi se pare anul...1994, mai ales ca vorbisem ca vreti sa va luati masina noua. Fiindca pretul de 15 mii de care zici e pentru o Corolla 2004, nu una de 10 ani. Sau, cine stie...
Ca de obicei, Duduca are dreptate. Era 2004 nu 1994. Nu stiu ce era cu mine cand am scris asta....Am modificat acum sa nu mai induc lumea in eroare.
Scuze tuturor.
Si multumesc tuturor pentru aprecieri, felicitari si incurajari. Ma bucur ca va simt aproape.
Gianina

[Sid]

Felicitari Gianina pentru modul cum v-ati descurcat.
Prin realizarile voastre si optimismul pe care-l degaji, reusesti sa ne molipsesti si sa privim viitorul mult mai increzatori.

[Gianina]

Sa continui odiseea povestilor mele desi, de data asta mai pe scurt.
Despre Catalin pot sa spun ca n-are treaba, are un serviciu bun, e bine pentru el ca face meseria lui si din cauza asta o duce bine. De asemenea, lucrand in programare, la o firma nespecializata de programare, ci doar la departamentul IT a avut norocul sa fie mai bine pregatit profesional ca ceilalti. Asa ca nu prea intampina probleme. Saptamana trecuta a primit si el primul CEC american si pot sa va spun ca al lui arata MULT mai bine ca ale mele.
Despre mine n-am mari vesti decat ca o saptamana mi se acreste de serviciul asta, urmatoarea ma simt bine la serviciu, e ciudat. Oricum saptamana trecuta m-am enervat pe ei rau de tot ca mi-au respins o cerere prin care voiam sa cedez niste zile(miercuri si joi) si gasisem si cine sa le preia si m-au refuzat. Asa ca m-am enervat tare de tot pe ei si in weekend am sunat ca sunt sick. De ciuda. Am voie sa sun ca sunt bolnava maxim de 3 ori pe luna, fara sa fie nevoie sa aduc vreo dovada in acest sens dar nu mai mult de 8-9 ori pe an. De fapt n-am facut-o chiar numai de ciuda ci am facut-o pentru ca marti(8 iunie) au aterizat din Canada, niste prieteni de-ai nostri care au emigrat acolo anul trecut iar acum au venit la noi in vizita. Asa ca, mi-am facut impreuna cu ei program de plimbare ca sa apuce si ei sa vada cat mai multe chestii dragute de prin zona.
Cu ei am fost sa vizitam imprejurimile, asa ca am mers la Laguna Beach si Corona del Mar, care pe mine m-au impresionat profund de prima data cand le-am vazut, pentru frumusetea lor. Apoi am vizitat Disney California Adventure si Disneyland. A fost frumos si am facut o gramada de poze cu caracterele Disney si cu locatiile frumoase. Am vizitat in alta zi Sea World din San Diego. Cel mai mult ne-au placut spectacolul delfinilor si a balenei Shamu impreuna cu prietenii ei. E formidabil de frumos si te miri cat de bine au fost dresate.
Am facut cateva sute de poze din toate vizitele noastre din care am facut ceva selectiuni iar pentru cei interesati, trimit linkurile.
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=ph8FURBB6kV6Rydm&.dir=/e2ad&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phV8TRBB2WOzx9OM&.dir=/bab0&.src=ph
Gianina

[CRosca]

Pozele sunt super misto. Zona e faina tare ... sper sa ajung si eu tot in Los Angeles la anu'.

Si nu in ultimul rand felicitari ptr modul in care ati reusit sa va descurcati !

Cristi

[Dragos]

Excelente pozele, Gianina. Felicitari voua. Te duce cu gindul ca acolo e o cu totul alta lume fata de cea de aici din tara. Abia astept sa ajung si eu sa vad cum e, cu proprii mei ochi.
Tu esti tipa blondutza cu ochelari?
Dragos

[Ruxandra]

Gianina, am vazut si eu pozele si nici eu nu stiu care esti tu in acele poze , desi am vazut si albumul tau personal de pe forum.
Te rog pune o poza numai cu tine , caci toti dorim sa te vedem.
Multumesc.

[Gianina]

Pentru Dragos: nu sunt eu cea blonda, eu sunt roscata, blonda e prietena mea din Canada.
Pentru Ruxandra:am pus la sugestia ta cateva dintre poze chiar la albumul meu personal, aici pe forum, multe dintre ele fiind doar cu mine.
Pentru toti: ma bucur ca va plac peisajele, chiar sunt frumoase si in poze dar in realitate sunt minunate.
Gianina

[Ruxandra]

Multumesc frumos pentru poze.
Si tu si Catalin si verisoara ta sunteti frumosi , tineri si minunati.
Peisajele sunt splendide.
Cred ca stii , Gianina cat de iubita esti tu aici pe forum pentru amabilitatea , cumsecadenia si cunostintele tale in orice domeniu , pe care le impartasesti tuturor cu atata altruism.
Va urez multa sanatate , noroc si implinirea tuturor dorintelor.
Cu multa dragoste.

[Lamarurs]

Gianina, sunt super pozele si ma bucur pentru voi ca aveti ocazia sa vedeti asa locuri frumoase. Ma bucur ca va descurcati si ca stiti sa va bucurati de sansa ce vi s-a oferit.Si noi asteptam sa vina plicul 1 si poate vom avea si noi sansa voastra.Pana atunci mai vorbim si oricum sa stii ca urmaresc ce scrii, ca imi dai speranta sa cred in minuni. :floare: :floare: Laura

[Gianina]

Continui cu odiseea povestilor mele in cele ce urmeaza...
Despre mine cu serviciul e tot asa, o saptamana imi place, alta nu. Mai nou am avut si o alta problema cu ei ca au vrut sa ma antreneze sa stiu sa fac si stoc si n-am vrut asa ca le-am cerut sa ma lase in pace ca nu vreau sa ma duc acolo. Dar bineinteles ca inainte de a accepta sa ma lase in pace au facut ping-pong cu mine si m-au trimis de la unul la altul pana m-au ametit de tot. Pana la urma s-a rezolvat si mi-au promis ca nu ma pun sa fac stoc. Acum, sa justific si de ce n-am vrut asta. In primul rand pentru ca ai ceva chestii de ridicat, nu chiar foarte mult, dar e de ridicat, ca sa nu mai vorbim ca ai de alergat intre magazine, ici si colo, sa completezi ce deja s-a consumat ceea ce e o munca destul de greoaie sa mergi pe jos ceva distanta ca sa aprovizionezi magazinele. Totusi e bine ca m-au inteles pana la urma si m-au lasat in pace.
Vad ca si programul a inceput sa mi se mai aseze, au inceput sa-mi dea si ore mai multe si mai regulat, adica numai dupa-amiaza, incepand cu 15.00, de obicei. Martea si miercurea mi s-au stabilit ca zile libere si gata, asta a fost.
Catalin e ocupat zilele astea pana peste cap cu serviciul lui ca pleaca unul dintre sefii de proiect de acolo si el preia si partea lui si trebuie sa modifice tot proiectul pentru ca, zice el, e facut cu picioarele nu cu mainile si e foarte greoi, greu accesibil, intr-un cuvant prost.
Despre noi, in ansamblu, o veste noua e ca ne-am cumparat o imprimanta noua, foarte desteapta, de la HP cu care putem imprima si fotografii direct pe hartie foto, are si scaner si xerox. A fost o investitie buna, problema care ma supara e insa ca trebuie sa ma duc cu laptopul de fiecare data la ea ca sa imprim ceva ca nu are wireless(imprimanta, ca laptopul are) si inca n-avem si in dormitor calculator ca sa putem face retea. Iar cu laptopul stam mai mult prin living. Dar saptamana asta Catalin va primi un laptop foarte destept si performant pentru acasa de la serviciu si sper eu sa-l lase acolo ca sa nu ma mai plimb de colo-colo cand imprim ceva.
Ca noutate, am vazut pentru prima oara un actor american celebru, in carne si oase, la un magazin din Disney, din pacate habar n-am cum il cheama, stiu doar ca e un negru, care joaca in filme de actiune si are un ochi, asa, cu un mic defect. Era doar cu un bodyguard si se plimba nestingherit pe acolo desi toata lumea se holba la el si multi il opreau pentru autografe. Cum Shaguna le stie pe toate, dupa descrierea mea, si-a dat seama de ce actor vorbesc si m-a culturalizat si pe mine. E vorba de Michael Clarke Duncan si poze si date despre el puteti vedea aici:
http://www.imdb.com/name/nm0003817/
In rest, nu prea mai facem mare lucru, asteptam sa vina weekendul asta ca sa ne plimbam si noi pe undeva ca o sa fie 4 Iulie si o sa mergem sa vedem artificiile.
Revin cu noi poze dupa weekendul urmator....

Gianina

[Shrek]

Gianina, povestea voastra de cind ati ajuns in US este nemaipomenita, este mai mult un ghid pentru cei care asteapta cu sufletul la gura sa vada unde si cind vor pleca. Este si incurajatoare, dar este si o fina observatie a amanuntelor, fie ele pozitive sau negative.
Mai scrie-ne, eu citesc cu sufletul la gura postarile tale!
In rest, va urez mult succes in tot ce vreti sa indepliniti in noua voastra viata!

[Shrek]

Ah, am uitat sa va fac urari de 4 Iulie:
God bless America!

[Pitic]

Subscriu celor spuse de SFrangu.Urmaresc si eu povestirea cu acelasi interes.
God bless America!

[Shrek]

Gianina, am vazut si pozele, sunt absolut minunate!
Ne bucuram sa vedem ce cald este acolo, pentru ca si noi s-ar putea sa ajungem tot in CA, dar in Loma Linda, asta pentru inceput. Apoi, vom mai vedea.
Mult, mult succes!

[Gianina]

Povestea mea de astazi este una trista. Pentru ca sufletelul meu Muffin(catelul) nu mai este in viata. Si pentru ca eu am mii de regrete ca e vina mea ca nu mai este in viata. Pentru ca daca eu n-as fi avut sufletul sa-l parasesc poate el n-ar fi murit.
E vina mea ca am ales America, e vina mea ca nu l-am luat cu mine pentru ca daca ma chinuiam doar putin se putea. Dar eu am ales ca lucrurile sa fie mai simple pentru mine, am crezut ca ii va fi bine si ca il voi lua mai incolo. Dar n-a fost sa fie asa iar acum inima mea e sfaramata pentru tot ce s-a intamplat. Si nu numai pentru ce s-a intamplat cu Muffin ci pentru ca m-am trezit la o realitate prea dura pe care ti-o ofera America de fapt in privinta oamenilor. Si de cand l-am lasat acolo am avut sufletul suparat ca imi lipsea. Si ii simteam mereu lipsa ca nu mai puteam sa ma joc cu el, sa-l iau in brate, sa ma bucur de el. Iar acum…e prea tarziu.
Ca sa intelegeti mai bine, o sa va spun istoria pe scurt a ultimelor zile.
L-am lasat pe Muffin la socrii mei in speranta ca acolo va fi ingrijit cum trebuie si a si fost asa, imi era mai bine ca puteam sa-l aud latrand destul de des, pentru ca vorbeam saptamanal la telefon si intrebam ce face iar pe el il auzeam latrand. Le-am lasat caietel cu tot ce trebuie sa stie despre ingrijitul cainilor, de cate ori se spala, curata in urechi, vaccineaza, deparaziteaza, ce are voie si ce nu sa manance, etc. Le-am lasat mancare pentru el pentru cateva luni precum si bani in cont, in valuta, ca sa cumpere exact ce-i place lui in asa fel incat sa nu trebuiasca sa faca economie la bani. Le-am lasat numarul doctorului lui Muffin de la Bucuresti, am gasit un doctor care mi s-a parut bun si in Buzau si am lasat si numarul de telefon al Corneliei, prietena mea, pentru orice intrebare. Dar nimic n-a fost destul pentru ca, atunci cand e sa se intample ceva rau, se intampla.
A fost lovit de masina pentru ca a fugit dupa un alt catel. N-a murit pe loc, a avut o rana la picior si Dumnezeu stie ce alte rani interne. Cand am aflat n-am stiut cum sa fac sa-l trimit mai repede la Bucuresti. Dar fiindca am prieteni adevarati, totul s-a rezolvat in cateva ore si Muffin a ajuns la Bucuresti. Din pacate a ajuns intr-o stare deplorabila. Toti prietenii la care am apelat s-au mobilizat, motiv pentru care nu stiu cum sa le multumesc mai mult si cum sa regret mai mult ca nu mai sunt alaturi de ei pentru ca aici nu exista astfel de prieteni. Pur si simplu nu s-au inventat. Si iata ca acum regretul asta ca nu mai sunt alaturi de ei este asa de puternic ca mi se rupe inima cand ma gandesc ca nu voi avea niciodata aici asa ceva. Si cu atat mai mult cu cat acum imi dau seama cat de mult imi lipsesc. Nu ca nu-mi lipseau si inainte dar acum simt mai puternic lipsa lor si mai acut faptul ca aici suntem singuri. Si asta doare rau…Si aici suntem inconjurati de oameni cu care iesim dar nu ne sunt prieteni ca cei de acasa. Din lipsa de timp sau nu stiu de ce dar nu sunt ca cei de acasa.
Cateva zile dupa ce Muffin a fost adus la Bucuresti atat doctorul cat si Cornelia, care l-a avut in grija si la care a stat, au facut tot ce e posibil ca sa il faca bine si sa-i aline suferinta. Iar ceilalti prieteni si-au pus masina la dispozitie, au mers zi de zi, dimineata si seara cu ei la doctor. Ore in sir au fost de ajutor. S-au mobilizat cum au putut si l-au ajutat. Dar era prea tarziu. El era prea slabit dupa atatea zile de febra si nemancat si tratamente proaste. Asa ca ieri a murit la Cornelia acasa si l-au ingropat in padure la Baneasa. Unde se odihneste si Coll, fostul meu catel.
Am scris acest mail ca poveste a mea pentru ca am vrut sa punctez cateva aspecte:
- alegerile care le faci in viata sunt de cele mai multe ori gresite si uite, in cazul meu, a suferit cineva total nevinovat
- am ales sa plec fara el ca m-am gandit la bani si la comoditate dar pana la urma, am constatat ca banul n-are nici cea mai mica valoare, pentru ca banii nu l-au putut salva
- prietenii pe care i-am lasat in urma sunt adevarati prieteni si constientizez ca aici nu voi avea niciodata asa prieteni, ceea ce este atat de trist, mi se rupe sufletul cand ma gandesc la asta
- alegerea mea n-a fost una buna si din cauza alegerii mele a suferit Muffin care era un biet sufletel nevinovat.

Inchei aici povestea mea de astazi cu mare suferinta in suflet si cu atatea regrete ca am facut alegeri proaste de nici nu va puteti imagina. Dar regretele nu mai ajuta acum, nu?

Am scris ce simt acuma pentru ca cei care urmeaza sa plece sa aiba grija asupra deciziilor pe care le iau ca nu se stie niciodata...cat de mult ajungi sa regreti dupa, e mai putin important ca nu mai ai ce face.
Gianina

[Danut]

Gianina,

:cry: Imi pare tare rau ptr. catelul tau . Am si eu un pisic , Max, i-l iubim f. mult , ne-am atasat de el cum nici nu am visat , practic de cand i-l avem am observat ca ne poarta noroc si nu numai ptr. ca am castigat la loterie ci si ptr. ca ne aduce liniste sufleteasca.
Foarte mult ne gandim cum sa procedam atunci cand va trebui sa plecam , cum ne vom putea despartii de el , in grija cui sa-l dam ptr. ca nu cred sa -l mai iubeasca cineva atat de mult ca noi.
Copiii spun mereu ca-l vom duce cu noi . Crezi ca s-ar putea ?Stiu, inca mai este mult pana la acest pas si se pot intampla multe dar, totusi .
Noi am face acest efort chiar daca costa, numai sa nu intampinam greutati in state , aici ma gandesc la chirie , la spatiu' de locuit. Daca proprietarul nu este de acord cu animalele , atunci ce ne facem ?


:( Inca odata imi pare rau si te inteleg , poate un alt catel iti va alina suferinta .

[Sasha]

Draga Gianina, imi pare extrem de rau pentru ce s-a intamplat cu Muffin, deoarece si eu am un motan la care tin enorm. Sunt oameni care nu inteleg aceasta apropiere fata de un animal, care nu cere nimic decat afectiune, de aceea eu unul te inteleg. Exista lucruri in viata pe care nu le poti opri. Puteai foarte bine sa-l aduci pe Muffin cu tine in America si sa-l loveasca o masina sub ochii tai. Cred acum ca si socrii tai se simt destul de vinovati ca nu au fost mai atenti. Viata este destul de dura si implacabila si nu pot decat sa-ti spun ca sunt alaturi de tine, iar oameni pe care ii poti numi prieteni adevarati sunt cei de care te legi sufleteste si stai alaturi numai prin natura sufletului tau. Vei avea prieteni adevarati si in America, nici nu ma indoiesc de acest lucru, doar ca o prietenie adevarata cere un timp mai indelungat in a se stabili. Eu iti doresc sanatate si sa ai parte de prieteni numai dupa sufletul tau mare!

[Gianina]

Copiii spun mereu ca-l vom duce cu noi . Crezi ca s-ar putea ?Stiu, inca mai este mult pana la acest pas si se pot intampla multe dar, totusi . Noi am face acest efort chiar daca costa, numai sa nu intampinam greutati in state , aici ma gandesc la chirie , la spatiu' de locuit. Daca proprietarul nu este de acord cu animalele , atunci ce ne facem?
Da, se poate sa-l duceti cu voi in mod cert. Oricum e mult mai simplu cu un pisic decat cu un catel mare. Majoritatea celor care inchiriaza aici si care accepta animale prefera pisici sau catei foarte mici, sub 25 lbs, deci daca vreti cu adevarat sa nu va despartiti de el, se poate. Nici drumul cu avionul nu este foarte complicat pentru animale mici. Tot ce trebuie sa faceti este sa cautati o chirie unde sa va accepte cu animale. Unii pretind un depozit mai mare daca stai cu un animal si chiar o chirie lunara de 15-25 dolari in plus dar va spun, pentru linistea voastra sufleteasca, merita sa o faceti. Pentru ca eu i-am simtit zi de zi lipsa atat de tare ca durea, va imaginati cat de prost ma simt acuma. Si cred ca linistea mea sufleteasca ar fi meritat acei bani in plus. Dar acum e prea tarziu pentru asta.

Sasha a scris:Puteai foarte bine sa-l aduci pe Muffin cu tine in America si sa-l loveasca o masina sub ochii tai. Cred acum ca si socrii tai se simt destul de vinovati ca nu au fost mai atenti.
Stiu ca asta se putea intampla si cu mine, nici nu condamn pe nimeni pentru asta.
In final, va multumesc pentru cuvintele spuse si va doresc numai bine.
Gianina

[Boema]

Gianina,

:cry: Imi pare tare rau ptr. catelul tau . Am si eu un pisic , Max, i-l iubim f. mult , ne-am atasat de el cum nici nu am visat , practic de cand i-l avem am observat ca ne poarta noroc si nu numai ptr. ca am castigat la loterie ci si ptr. ca ne aduce liniste sufleteasca.
Foarte mult ne gandim cum sa procedam atunci cand va trebui sa plecam , cum ne vom putea despartii de el , in grija cui sa-l dam ptr. ca nu cred sa -l mai iubeasca cineva atat de mult ca noi.
Copiii spun mereu ca-l vom duce cu noi . Crezi ca s-ar putea ?Stiu, inca mai este mult pana la acest pas si se pot intampla multe dar, totusi .
Noi am face acest efort chiar daca costa, numai sa nu intampinam greutati in state , aici ma gandesc la chirie , la spatiu' de locuit. Daca proprietarul nu este de acord cu animalele , atunci ce ne facem ?


:( Inca odata imi pare rau si te inteleg , poate un alt catel iti va alina suferinta .

De obicei o pisica se accepta mai usor decat un caine intr-un apartament de inchiriat, sunt 3 categorii: no pets, cats only, dogs and cats.Cand va cautati de inchiriat de obicei veti vedea precizat in anuntul din ziar sau de pe Internet.

Daca va straduiti putin il luati si pe Max, a postat cineva un link cum se procedeaza cu carantina animalelor mici, probabil ca va trebuie vaccinurile complete, plus altele pe care nu le stiu eu, dar nu este chiar asa de tragic, mai mult alergatura dar se poate.

Vedeti insa ca daca n-o sa-l hraniti pe Max cu pet food d-ala special cu pisoiul pe eticheta, o sa scandalizati tot cartierul si vi se va face observatie ca nu e bine pentru el sa-i dati lapte in farfurioara, o bucatica de peste sau ce pica de la masa, fiindca ii ruinati sanatatea.

Plus ca veterinarul aici e destul de scump, si are idei cat incape despre ce e mai bine pentru animalul tau, care uneoril nu prea coincid cu ideile noastre.

Eu zic ca se poate, daca va informati din vreme ce si cum.

[Sirod]

Toti prietenii la care am apelat s-au mobilizat, motiv pentru care nu stiu cum sa le multumesc mai mult si cum sa regret mai mult ca nu mai sunt alaturi de ei pentru ca aici nu exista astfel de prieteni. Pur si simplu nu s-au inventat. Si iata ca acum regretul asta ca nu mai sunt alaturi de ei este asa de puternic ca mi se rupe inima cand ma gandesc ca nu voi avea niciodata aici asa ceva. Si cu atat mai mult cu cat acum imi dau seama cat de mult imi lipsesc. Nu ca nu-mi lipseau si inainte dar acum simt mai puternic lipsa lor si mai acut faptul ca aici suntem singuri. Si asta doare rau…Si aici suntem inconjurati de oameni cu care iesim dar nu ne sunt prieteni ca cei de acasa. Din lipsa de timp sau nu stiu de ce dar nu sunt ca cei de acasa.
Imi pare foarte rau de catelul tau si faptul ca aceasta intamplare te-a facut sa descoperi ceea ce eu numesc "pretul emigrarii". Si imi pare si mai rau ca ti s-a intamplat tocmai tie, pe care eu te incadrasem in "cazurile fericite" cu rude si inconjurata de romani inca de la primii pas ai emigrarii. Dar cred ca stiu - acestia exista si probabil ca va simtiti bine in compania lor dar nu exista aceeasi legatura pe care o aveai cu cei de acasa. Si nici nu cred ca o sa exista vreodata. Iti doresc din tot sufletul sa nu te dezamageasca cei pe care i-ai intalnit in America (durerea ar fi si mai mare) si sa reusesti macar sa mentii aceste relatii permanent - catodata lucrurile evolueaza in rau mai ales din invidie.
Eu gandesc ca orice actiune pe lumea asta are un pret - si pretul pe care noi, cei plecati trebuie sa-l platim este "lipsa celor de acasa". Este ca un echilibru care se mentine permanet - primesti pe o parte dar cumva, undeva, candva, pierzi pe alta.
Stiu ca asta se putea intampla si cu mine, nici nu condamn pe nimeni pentru asta. Problema este doar ca eu as fi stiut sa simt ca nu e mai bine si daca as fi vazut ca un doctor nu-l trateaza bine, l-as mai fi dus la alti 1000 de doctori. Asta e problema. Si aici a fost greseala.
In final, va multumesc pentru cuvintele spuse si va doresc numai bine.
Gianina
Inclusiv asta inteleg foarte bine - desi nu stii daca ai fi putut rezolva mai mult. Tie ti-a murit catelul, noua ne-a murit un parinte in timp ce eram aici si desi stiu ca erau o gramada de persoane care aveau grija de el, tot am undeva in adancul sufletului o certitudine ca daca eram acolo langa el, poate se mai putea face ceva sau macar suferinta era mai usoara. Si nu e chestie de bani, pentru ca bani am trimis noi de aici atat de multi ca nici nu i-au folosit pe toti - este chestie de prezenta. Tot timpul ma gandesc - poate daca eram eu acolo as fi putut sa vorbesc cu alt doctor, as fi avut mai multe conectii si as fi aflat mai multe informatii, m-as fi descurcat mai bine, poate l-a fi imbarbatat mai bine, i-as fi facut suferinta mai usoara, l-as fi tinut de mana atunci cand a zis sa vin, el ar fi murit mai impacat si eu mai linistita ca am fost acolo si ca intr-adevar am facut tot ce s-a putut ... Asa, am sa raman cu indoiala asta ca nu am facut decat sa trimit bani si sa dau sute de telefoane intreband in stanga si in dreapta ce se inatampla si mai ales incercand sa adun informatii pentru aveam senzatia ca toata familia incerca sa ne ascuda o parte din adevar ca sa nu ne adaugam o problema in plus pe langa multele pe care le aveam ca emigranti. Deci DA - banii nu reperezinta totul in viata - pacat ca trebuie sa trecem prin aceste experiente ca sa intelegem asa ceva.
Cand lucrurile s-au mai linistit, cand sufletul nostru s-a obisnuit, mi-am format teoria aceea cu "pretul emigrarii" si mi-am spus ca trebuie sa platesc asta pentru ca nimic pe lumea asta nu este "gratis". Si "plata" inca nu s-a terminat ...
Dar daca am pornit pe drumul asta - mergem inainte - singuri dar macar cu motivatia ca ai nostri copii ne vor avea langa ei.

[Niki]

Draga Geanina,
am citit toata odiseea voastra de pana acum si iti multumim din suflet ca imparti cu noi toti experienta ta! din cate am inteles esti din bz?
fiindca si eu sunt tot din bz chiar daca daca intre timp am devenit '"bucuresteanca" prin casatorie!

Ce vroiam sa-ti spun este ca daca mai aveam vreun dubiu referitor la cat este de greu in state, acum sunt convinsa ca potzi sa reusesti! trebuie sa ai rabdare, ceva bani si nu in ultimul rand speranta si optimism!

insa ce m-a dat complet peste cap a fost chestia cu Muffin pentru care am plans de m-am umflat! eu am 2 catei si 1 pisica aici! cu catei nu ar fii nici o problema sa ramana aici pt ca sunt obisnuiti mai mult cu ceilalti membrii ai casei( respectiv socrii mei), insa Mitzi este sufletul nostru!

vreau sa zic ca asta a fost prima chestie la care ne-am gandit cand am primit plicul 1! poate e da ras dar intrebarea a fost "...si mitzi?"

imi vine sa plang gandindu-ma ca nu as putea sa o iau cu mine, cu toate ca pana sa citesc acele randuri despre Muffin renuntasem la idee de a lua pisica cu noi, evident din motive de comoditate!

imi pare extrem de rau ca din experienta groaznica pe care ai avut-o tu a trebuit sa intelegem ceva, insa iti multumim pentru taria ta de a povesti si lucrurile care te fac sa suferi mai mult decat te astepti...
cuvintele sunt de prisos...

[Gianina]

In primul rand multumesc Nicoleta pentru cuvintele frumoase.
Ca sa-ti raspund la intrebare eu nu sunt din Buzau, ci din Timisoara, sotul meu este din Buzau dar locuiam de ani buni in Bucuresti.
In ceea ce o priveste pe Mitzi, daca aveti posibilitatea sa o luati cu voi, ar fi bine s-o faceti pentru ca veti vedea, o sa va insenineze zilele pentru ca in mod sigur la inceput veti avea si perioade mai grele pe plan moral. Eu i-am simtit lipsa lui Muffin din momentul in care l-am lasat la socrii mei si mereu ma gandeam la el si la cum sa-l aduc aici, dar din comoditate n-am facut-o pentru ca asta insemna ca trebuia sa ne mutam de unde stam acum(aici nici vorba sa te accepte cu vre-un animal) si acum regret nespus dar din pacate nu pot da timpul inapoi. Imi amintesc ca de cate ori eram suparata, acasa, Muffin venea la mine si isi punea boticul la mine in poala si sincera sa fiu, ma insenina.
Primul gand al meu cand am aflat ca am castigat la loterie a fost sa ma interesez cum se face ca sa putem sa il luam si pe el cu noi. Dar, in timp, m-am lasat convinsa ca ne va fi mai usor la inceput fara el dar nu a fost asa. A fost mai comod, dar mai usor nu a fost deloc pentru ca ii simteam acut lipsa. Iar acum...durerea care-o am in suflet e foarte mare.
Asa ca, analizati foarte bine ce vreti sa faceti si va tzin pumnii sa luati decizia cea mai buna.
Gianina

[Gianina]

Povestea mea de astazi este una ceva mai pozitiva decat ultima. Nu ca mi s-ar fi astupat ranile dar incerc, cu greu insa, sa privesc mai departe. Sper ca in timp sa se vindece toate desi sunt convinsa ca tot imi va lipsi ceva, oricat de bine ne-ar merge.
Oricum, sa trecem la lucruri concrete acum. Ce se mai intampla cu noi. Pai, eu m-am enervat pe serviciul ala de numai, asa ca, pe data de 22 iulie mi-am dat demisia, urmand sa mai lucrez 2 saptamani la ei, pana pe data de 5 august. Greu au trecut astea 2 saptamani dar au trecut iar 5 august a fost ultima mea zi de lucru care a trecut greu….dar a trecut. Motivele demisiei sunt multe si marunte, o sa le enumar mai pe scurt: programul era facut dupa cum voiau muschii lor, fara sa-mi respecte nici o secunda preferintele care tot ei mi le-au cerut, in fiecare weekend lucram, ma chemau cand voiau ei si ma pasaportau de acolo cand n-aveau nevoie de mine. Adica, ma duceam la serviciu si imi spuneau, a, azi ai venit degeaba, avem prea multe persoane azi asa ca du-te acasa. Lucru care nu-mi convenea avand in vedere ca pierdeam 2 ore cu pregatirile, drumul, costumele, etc. Pe de alta parte, daca cumva aveam vreo tura mai scurta, de 4 ore de ex, se trezeau ca au chef sa ma extinda asa ca eu nu stiam niciodata decat cand plec de acasa nu si cand ajung. Orele care mi le dadeau erau putine cateodata, astfel ca n-am ajuns decat o data sau de doua ori sa am peste 30 de ore pe saptamana cand normalul este de 40 ore pe saptamana. Locatiile in care ma puneau sa lucrez erau diferite de la zi la zi, costume diferite, alergari la locatiile de costume, etc. Si, desi le-am spus ca nu pot lucra afara, in soare, ma programau cat de des posibil afara, in soare. Si aici e caldura frate, nu gluma. Pana intr-o zi cand mi s-a facut asa de rau incat m-am dus la manager si i-am zis, fratilor, eu am plecat acasa ca nu vreau sa mor pe aici si nici nu-mi permit sa ma duc la spital ca ma imbolnaviti voi. In aceeasi zi am vrut sa-mi dau si demisia dar managera respectiva mi-a zis sa ma mai gandesc, bla, bla, si alte prostii. Eu am intrebat-o insa, oameni buni dar beneficii cam pe cand mi-ati da daca as ramane la voi? Raspuns, beneficii pot sa ai de-abia dupa ce lucrezi timp de 3 luni consecutiv, minim cate 30 ore pe saptamana. Dar aveau ei grija sa-mi dea mai putin de 30 de ore pe saptamana. Ceea ce inseamna ca era probabil sa am asigurare medicala de la ei la Pastele Cailor. Mai ales ca nu-mi dadeau ore suficiente nici acum, in plin sezon, asa ca la ce sa ma astept cand n-o mai fi sezon. Asa ca, acum sunt un om liber. Oricum ma decisesem ca vreau sa merg la scoala si n-aveam cum sa le fac pe amandoua, scoala si serviciu pentru ca n-aveam un program fix de lucru ci unul haotic.
Asa ca, dupa ce mi-am dat demisia, m-am inscris la scoala la un curs de “vocational english as a second language”, curs pe care-l incep din septembrie, tine 5 luni si ma duc 4 ore pe zi, dimineata, intre 8 si 12.00, 5 zile pe saptamana. De asemenea, m-am mai inscris la un curs de “office business”, curs pe care-l incep tot din septembrie, care tine tot 5 luni, dar la care ma duc 4 ore pe zi doar miercurea si joia, seara, de la 17.30 la 21.30. Ambele cursuri le termin in ianuarie. Costul a fost foarte scazut, pentru ca m-a costat doar cursul de office business, 20 dolari, ca celalalt e gratis ca l-am luat pe ala. Acum sunt asa de nerabdatoare sa ma duc la scoala, parca eram satula de ea dar acum chiar astept cu nerabdare sa merg.
Alegerea a fost facuta in acest fel, dupa ce ne-am consultat intre noi si am ajuns la concluzia ca nu-mi foloseste la nimic sa ma duc la serviciul asta ca nu invat nimic folositor pentru viitor, ceea ce imi amana sansele de a ma apuca de a face o scoala mai de doamne ajuta si evident de a castiga mai repede bani adevarati nu bani de chiftele. Nici scolile care le fac acuma nu sunt cine stie ce, dar scopul meu e sa-mi dezvolt cat mai repede abilitatile de comunicare si in acelasi timp sa am si o patalama americana pentru un job de birou. Ca dupa ce termin cu astea, trebuie sa ma decid ce scoala voi face pe termen lung.
Despre Catalin acum. El era ok cu serviciul lui dar si-a updatat resume-ul pe internet, asa ca au inceput sa sune telefoanele, mai ales ca de, acum are experienta americana. Asa ca, zicand ca n-are nimic de pierdut, s-a si dus la ceva interviuri. Si pana la urma a fost acceptat de exact cine voia el, o corporatie foarte mare, cu departament foarte mare de IT, unde va lucra si mai apropiat de ce vrea el sa faca. Astia au sunat pentru recomandari chiar la actualul lui loc de munca(la numele si numerele indicate de Catalin) unde sefii lui i-au dat recomandari excelente(ei fiind tot pe picior de plecare din firma). Beneficiile sunt mult mai bune ca unde lucreaza acum, totul e mai misto. Oricum el e mult mai incantat de ce o sa faca acolo decat de ce facea aici.
Ieri si-a dat demisia de la vechea firma promitand ca mai ramane la ei 2 saptamani desi nu era obligat sa faca asta. Ei bine, au ramas surprinsi de demisia lui si i-au facut tot felul de oferte ca sa ramana la ei. A venit presedintele companiei la el care a spus ca a auzit numai lucruri bune despre el si au inceput prin a-i propune 5% la salariu in plus dupa care, vazand ca nu se lasa convins au urcat pana la 20-25%. Vazand ca nici asa nu-l conving, au spus ca il fac IT manager si ii cresc si salariul. Pentru ca sunt foarte multumiti de el, au tot felul de cuvinte de apreciere pentru el pentru ca au zis ei, ca in timpul relativ scurt cat a lucrat la ei (aproape 3 luni) a reusit sa faca mai multe decat au facut altii in ani. Si i-au zis ca oricand va vrea sa se intoarca la ei, are un loc de munca asigurat. Deci au fost baieti foarte buni. Dar Catalin totusi e decis sa plece in partea cealalta din mai multe motive: beneficiile sunt mult mai bune si totodata, firma la care se duce sa lucreze este foarte renumita in toata America si posibilitatile de avansare sunt mai mari. Ca sa nu mai vorbim ca a lucra la o companie atat de renumita da foarte bine si la resume pentru viitor.
In rest, despre distractii, n-am prea iesit asa de mult in ultima vreme, totusi am fost o zi la un fel de balci local impreuna cu Catalin, cu vara-mea si prietenul ei iar o alta zi am fost cu Catalin si inca un amic la Disneyland, ca el nu fusese si aveam 2 bilete gratuite acolo.
Pozele de la respectivul balci si de la Disney sunt la adresele urmatoare:
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phLB9iBB77QszIkT&.dir=/bc73&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phTC9iBBclmwFTc7&.dir=/1316&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phuC9iBBDmiWzeJj&.dir=/57fa&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phwB9iBB7TxxI30Z&.dir=/5f41&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phLD9iBB8Rsd81cc&.dir=/d0c5&.src=ph
http://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/katzalin/album?.tok=phyD9iBBmAJYOFQv&.dir=/28f7&.src=ph
Aseara am iesit la un bar prin zona, la Huntington Beach, unde a fost dragut ca am fost in gasca, e misto viata de seara acolo, e foarte animat dar e tare scump sa bei prin baruri. Ca sa va faceti o idee, un cocktail micut este de la 5 dolari in sus. O sticla de apa este 3 dolari, berea e 12 dolari, etc. Misto este ca daca nu ai ID cu tine nu poti intra in bar, pentru ca ei trebuie sa se convinga pentru a te lasa sa intri ca ai peste 21 ani. Si nu te cred pe cuvant, chiar daca arati a avea peste 30 de ani, fara ID nu te primesc.

Gianina

[Justinia]

Gianina, iti urmaresc povestirea si mi se pare atat de frumos relatata, explici atat de bine, incat parca ma aflu la fata locului, asa am impresia.

Ma bucur ptr tine ca ai scapat de serviciul acela...se vedea clar ca e pierdere de timp, si te felicit ptr alegerea acelor cursuri.

Astept[am] cu sufletul la gura urmatoarele 'episoade' din viata ta:)
- The days of your life-

Te pupic si toate cele bune! :floare:

[Monica]

Gianina ma bucur sa citesc experienta voastra care ma incurajeaza f. mult , te rog sa-mi spui unde ai gasit astfel de cursuri, si eu sunt interesata sa gasesc asa ceva.
Iti multumesc f. mult.

[Shrek]

Gianina, ne delectezi totdeauna cu poze atit de frumoase...
Multumim!

[Gianina]

te rog sa-mi spui unde ai gasit astfel de cursuri, si eu sunt interesata sa gasesc asa ceva.
Cursurile le-am gasit la ROP North Orange County School si nu e cine stie ce scoala renumita, e o scoala in special pentru adulti sau pentru studentii de la High School. Nu e mare branza de capul ei dupa cum spun toti dar pentru scopul meu imediat a fost ce am gasit mai bun ca raport calitate-pret.
Gianina

[Ruxandra]

Draga Gianina,
Iti multumesc pentru ca ne impartasesti experienta ta de loterist ajuns in America , mi-au placut foarte mult pozele , sunteti niste frumosi.
Te rog frumos spune-mi si mie unde se pot gasi cursuri numai de engleza si cat costa.
Multumesc frumos ,
Te pup si pupa-l pe Catalin,.
Multa sanatate si noroc.
Ruxandra.

[Gianina]

Te rog frumos spune-mi si mie unde se pot gasi cursuri numai de engleza si cat costa.
Cursuri de engleza se pot gasi la orice scoala de cartier si sunt gratuite. Cele de la colegiu se platesc si se platesc destul de scump. Unde am fost eu sa ma interesez, cereau 150 dolari/unit iar la o clasa de engleza aveai cel putin 4 uniti. Dar la scolile normale, gimnazii ca sa le zic asa, aceste cursuri de english as a second language sunt gratuite. Depinde insa de nivelul de engleza la care sunteti, pentru mine n-au fost bune ca erau prea incepatori cei de acolo si eu trebuia sa ma duc la ceva mai avansat.

PS. Mersi tuturor pentru aprecieri.
Gianina

[Dobitza]

Da Gianina, esti o comoara, am intrat de curand pe acest site, nu am apucat sa il citesc pe tot, dar cu siguranta nu sar nici un mesaj scris de tine. Vreau sa te felicit pentru ca existi :floare: :) si sper sa ne mai delectezi cu astfel de povestiri. Succes!!!!!!!!!!!!! :salut:

P.S. Daca o sa castig in 2006, tot in California o sa vin si eu. In Palo Alto mai exact deoarece acolo e prietena mea.

[Ioana]

Gianina esti extraordinara, ai un dar fantastic de a povesti, efectiv am pierdut notiunea timpului stand si citind odiseea ta americana. Multa bafta in continuare si asteptam noi amanunte in episodul urmator.

[KMoniqa]

Buna, Gianina!

In fiecare zi citesc cu sufletul la gura toate mesajele din cadrul forumului... dar mai ales sectiunea Experientele loteristilor ajunsi in America... ma simt de parca as fi acolo cu voi. :good:

Asteptam sa ne scrii cele mai noi evenimente... ca de mult nu ne-ai mai povestit. :cry:

Va urez toate cele bune!
Monica

[Shrek]

Da, Gianina, asteptam cu sufletelul la gurita noutati de pe la voi...

[Gianina]

Pentru ca n-am mai scris de mult timp, o sa incerc sa redau cat mai multe din evenimentele prin care am trecut de la ultima poveste pana in prezent. Asa cum deja stiti, ma inscrisesem la scoala dupa ce mi-am dat demisia, drept pentru care, pe 7 septembrie am inceput primul curs, cel de english as a second language, iar pe data de 8 septembrie l-am inceput si pe cel de business tehnology.
Sunt super incantata de cursul de engleza, e foarte misto, e interactiv, discuti foarte mult, e mult mai relaxant ca la scoala din Romania cand invatai o limba straina, e total deosebit. Se lucreaza foarte mult cu diferite programe de invatat engleza pe calculator, faci si teste dragute, e ca o joaca. Profesoara de asemenea e deosebita, imi place mult de ea, e foarte atenta si intotdeauna e prompta in a-ti raspunde la intrebari. Ca si colegi am mexicani, marocani, chinezi, vietnamezi, japonezi, eu sunt singura europeana de pe acolo. Dar sunt draguti cu totii. Mai putin chinezii si vietnamezii care sunt mai retrasi, poate si din cauza ca se simt putin ciudat pentru ca au un accent ingrozitor de prost(asa zic ei, ca se simt prost). Cu restul in schimb glumesc si discutam cat mai mult, ca doar ala e si scopul.
Cursul de business tehnology este de fapt un curs de calculatoare, unde te invata sa lucrezi cu Word, Excel, Acces, Power Point, typing, etc. Deocamdata asta e plictisitor pentru mine pentru ca au inceput sa ne invete cum sa scriem in Word Pad, ceea ce deja e depasit pentru ce stiu eu dar sper sa ajungem si la lucruri mai interesante pentru mine.
Din pacate, avand scoala 4 ore dimineata si 4 dupa-amiaza, nu prea mai am timp de calculator si de internet, asa ca…o sa ma vedeti mai rar pe aici. Pentru prima data de cand am venit in America, am stat o saptamana fara sa ma ating de calculatorul de acasa, ceea ce mi s-a parut tare mult. Ca la scoala, la ambele cursuri, stau cateva ore la calculator dar va dati seama ca nu intru pe internet ca am altele de facut.

Despre Catalin, a inceput si el serviciul la noua lui firma, de pe 23 august. Pare multumit de noua firma, echipa de lucru e mai mare, posibilitatile sunt mai mari. Echipa in care lucreaza el este formata din 5 oameni dar intreg departamentul IT e format din peste 60 oameni. Firma are sediul intr-o cladire imensa, el lucreaza la etajul 9, cladirea e foarte moderna. Dupa o saptamana l-au invitat sa isi aleaga o asigurare de sanatate dar, din pacate nu reusim sa ne decidem pe care s-o luam. Ca sunt mai multe oferte si nu stim care dintre ele ar fi mai buna. Asigurarea de sanatate se poate face si pentru familie, ceea ce e foarte bine pentru ca asa o s-o si facem, pentru amandoi, la Catalin la serviciu, ca el are serviciul mai stabil. Eu, cine stie ce mai urmeaza…

Despre plimbari, aici ar fi ceva de spus. Intr-o duminica ne-am dus la Dana Point, unde e minunat, cam la o ora de aici, e un port foarte mare de ambarcatiuni foarte dragute, iahturi de toate marimile, barci cu motor, etc. Erau asa dragute, si in port dar si pe mare. E surprinzator sa vezi cati oameni de pe aici detin o barca sau un yacht personal. Parca ar fi biciclete.
Pozele de la respectiva iesire le gasiti la:
http://www.hpphoto.com/servlet/com.hp.HPGuestLogin?username=katzalin&password=14598835

Weekendul trecut (3-6 septembrie), pentru ca a fost weekend lung, luni fiind Labor Day, am plecat la drum lung si credeti-ma ca a fost taaaaaaaare luuuuuuuung. Peste 550 de mile distanta de acasa. Am plecat spre Lake Tahoe intr-o gasca micuta, de 8 persoane, evident romani. Am plecat vineri seara de aici, pe la ora 9,30 si am ajuns la lac a doua zi dimineata, la ora 8. Deci toata noaptea am fost pe drum, in masina. Si faceam si mai mult pe drum daca mergeam cu viteza legala dar a trebuit sa acceleram ca deja ne plictisisem de atata stat pe drum. Ceea ce pot sa spun este insa ca a meritat drumul pentru ca e o zona minunata, e superb acolo. Nici nu se poate descrie in cuvinte cat de minunat era si aerul de acolo si peisajele, sper insa ca am reusit sa prind ceva in pozele facute(din pacate, aerul n-am putut sa-l aduc cu mine). Ca asemanare, zona seamana cu Vidraru, doar ca lacul asta e mult mai mare. Cica are atata apa ca toata apa aia ar putea acoperi intreaga suprafata a Californiei cu apa. E considerat, de altfel, cel mai mare lac alpin din America de Nord. Este situat pe granita dintre California si Nevada. Parte din lac se afla in California, parte in Nevada. Noi am fost in Nevada la el deci, pentru prima data de cand am aterizat in America, am calcat intr-un alt stat. Trebuia sa iau si eu o piatra in gura dar din pacate eu nu m-am prins ca am ajuns in alt stat decat dupa ce deja ne cazasem.
Pentru ca nu ma pricep eu chiar asa de bine sa evidentiez toate caracteristicile lui, o sa redau un citat care l-am gasit despre el pe internet, inainte de a pleca:
“At 22 miles long and 12 miles wide, Lake Tahoe is North America's largest alpine lake. The lake contains an estimated 39.75 million gallons of water, enough to coverthe entire state of California to a depth of 14 inches. The water is 99.99 percent pure, and a white dinner plate can be seen to a depth of 67 feet. Lake Tahoe's altitude is 6,225 feet above sea level. The California Nevada state line bisects the lake.“
Oricum eu am fost foarte impresionata atat de lac cat si de imprejurimi. Zona e considerata zona turistica foarte buna, mai ales pentru sporturile de iarna, deci va dati seama ca aveau toate conditiile sa beneficiezi de orice iti doreste inimioara. Si, din fericire, temperaturile au fost de natura a putea respira acolo pe cand aici, e irespirabil iar, de cateva zile. Noaptea insa, era un ger acolo, de numai. N-a fost cazul sa inghetam de frig ca am plecat pregatitzi la noi si am avut saci de dormit foarte buni cu noi. Sambata, va dati seama ca am fost cam zombi toata ziua, am dormit putin cand am ajuns, cam vreo 2 ore, dupa care am facut un gratar si mai apoi am plecat la plimbarica pe coclauri. Initial am vrut sa urcam pe un drum de pietre sa ajungem la niste cascade dar cum toata lumea era obosita, am renuntat pe la jumatatea drumului sa mai urcam si ne-am intors pentru o plimbare mai usoara pe marginea lacului si in zona istorica a acestuia. Zona istorica e formata dintr-un parc foarte mare, pe malul lacului, unde s-au pastrat si conservat cladiri ale bogatasilor care au locuit acolo pe vremuri. Cu casa mare a bogatilor dar si casute multe, mici, ale diversilor angajati ai acestora: menajerele, tutorul, teacherul, bucataresele, croitoresele, etc. Era foarte dragut ca fiecare casuta era ca in povesti, era pastrata exact cum o fi fost ea pe vremuri, cu obiecte si imbracaminte din epoca respectiva. Foarte dragut au pastrat istoria acelor locuri.
Duminica am facut o noua plimbare, de data asta pana la un castel al Vikingilor, castel situat pe malul lacului, care cica a apartinut apoi unui mare bogatas si care a fost locuit pana nu de mult de mostenitorii acestuia. Foarte dragut si drumul pana la castel, pe o carare prin padure dar o carare amenajata.
Deci cam asta am facut duminica, oricum ne-a luat cateva ore drumul asta. Duminica seara din nou gratare si de data asta, nefiind obositi am stat mai mult la povesti. Ne-am imprietenit si cu niste mexicani care aveau cabana langa noi, care au venit sa ne serveasca cu Tequila. Ei n-eau vazut ca suntem in gasca si petrecareti si au venit sa ni se prezinte cu sticla de Tequila.
Luni am plecat spre casa unde surpriza la care ne-am asteptat s-a adeverit. Era un trafic de mergeai mai repede impins. Asa ca, pana am iesit din munti, un drum ce trebuia sa dureze o ora, a durat 4 ore. Dar pe la 11.00 seara am ajuns in sfarsit acasa.
Ca impresie de final, ar mai fi de spus ca n-am apucat sa vedem decat cateva locuri de langa lac, el fiind atat de mare si ca merita sa mergi ca sa stai acolo macar o saptamana-doua ca sa poti vizita ce ar fi de vizitat. Mai ales ca drumul asta a fost atat de lung ca parca nu se mai termina. A meritat insa efortul pentru ca a fost ceva frumos de vazut, o minunatie a naturii.
Pozele de lac sunt la adresa urmatoare:
http://www.hpphoto.com/servlet/com.hp.HPGuestLogin?username=katzalin&password=81261920

Cam atat de data asta, revenim cu noutati cand mai avem. Sper ca am reusit sa satisfac cererile de continuare a povestii noastre americane. Ca mi-ati cerut sa va mai povestesc ce se mai intampla pe aici. Acum iata, ca v-am povestit.

Gianina

[Catalin]

Multumim pentru descrierile facute si in special pentru optimismul tau molipsitor.Catalin

[Misoti]

Multumesc Gianina pentru atatea informatii pretioase pe care le oferi aici despre viata in America, am si eu o curiozitate( sper sa nu mi-o iei in nume de rau) la cat se ridica costul petrecerii unui weekend acolo?
Deplasare,cazare,mancare,etc. Asa pentru comparatie cu Ro.
Cu bine,
Misoti

[CarmenPaunescu2003]

Felicitari pentru job-ul sotului tau si iti doresc si tie succes in continuare. Imi pare nespus rau pentru catelul tau si te inteleg perfect pentru ca am un pisic si imi fac tot felul de planuri cum sa-l iau cu mine. Imi dau seama ca e complicat, mai ales pentru ca nu prea sti ce te asteapta.
M-am interesat deja la doctorul veterinar si procedura de transport nu e complicata, dar vom mai vedea.
Optiunea cealalta este sa il las la mami la tara, dar ma gandesc cu groaza ca ar putea fi furat sau calcat de masina.
E graznic sa te desparti de animalul tau mai ales ca e ca si un membru al familie in mai toate cazurile

[Gianina]

am si eu o curiozitate( sper sa nu mi-o iei in nume de rau) la cat se ridica costul petrecerii unui weekend acolo?
Nu ti-o iau in nume de rau, de ce sa fac asta?
Costul e diferit in functie de distanta la care mergi si de conditiile pe care vrei sa le ai. Pe noi ne-au costat cele 3 zile cam 200-250 dolari(pentru ambii) avand in vedere ca am plecat cu mancarea de acasa(pentru gratare, salate, fructe, etc) si ca am inchiriat doar campground(pentru corturi), benzina a costat destul de mult ca a fost departe. A fost mai ieftin ca nu am stat la hotel. O camera la hotel in zona respectiva costa 100 dolari/noapte.
Deci, cam asta a fost costul.
Gianina

[Gianina]

Vineri, 17 septembrie, intrucat eram printre singurii de aici care nu lucrez, am decis sa-l insotesc pe un prieten din gasca noastra de aici la ceremonia de depunere a juramantului prin care a devenit cetatean american. Drept pentru care am plecat spre Los Angeles unde nu mai fusesem deloc, de la data aterizarii noastre in America, cand evident, am aterizat pe aeroportul din LA.
Ei bine, ceremonia a avut loc la Convention Center, in downtown LA, foarte frumoasa cladirea respectiva, foarte eleganta si impozanta. Ca sa parcam in apropierea respectivei cladiri, ne costa 20 dolari asa ca, am decis sa cautam la o strada mai incolo unde, culmea, am gasit parcare cu 10 dolari. Vreau sa va spun ca asta a fost cea mai scumpa parcare pe care am prins-o in America.
Ok, deci am purces spre ceremonie. Eram 3 persoane: eu, prietenul cetatean american de acum si un alt prieten. Am intrat in cladirea respectiva care era chiar frumoasa si curata si impunatoare si am fost directionati de diversele semne spre sala unde avea sa aiba loc ceremonia. Trebuia sa fim acolo la ora 13.00 dar ceremonia a inceput la ora 14.00. Oricum, sala era foarte mare, ceea ce si trebuia sa fie avand in vedere ca in sala erau peste 4000 de viitori cetateni plus rudele, prietenii, celor care ii insoteau.
Ceremonia n-a fost prea lunga, judecatorul i-a pus pe toti sa repete in cor juramantul aferent, dupa care a cantat acolo un nene din armata nu stiu ce cantec despre mandria de a fi american, a fost o caseta cu mesajul lui Bush pentru viitorii cetateni iar mai apoi a vorbit o tanti de la INS dupa care imnul american si gata, s-a terminat treaba.
Ce v-am scris mai sus a fost doar o introducere pentru ce voiam de fapt sa evidentiez. La iesire, s-a format un culoar din rudele, prietenii, care asteptau, iar cetatenii de acum, ieseau prin mijlocul acelui culoar. Noi, asteptand sa-l prindem si pe amicul nostru sa-l tragem in poza, ne-am uitat la fetele celor care ieseau. Vreau sa va spun ca fetele noilor cetateni exprimau atat fericire dar cred ca si multa tristete. De ce spun asta. Pentru ca discutau despre cat de greu le-a fost sa obtina acea amarata de hartie care este certificatul de naturalizare.(sau cum i-o zice ca n-am retinut exact). Si m-am gandit ca, in fapt, erau oameni din toate colturile lumii, toate culorile si natiile Pamantului si erau reuniti toti pentru acea ceremonie prin care deveneau cetateni a unei tari care nu era a lor. Si m-am gandit si eu, cu tristete de fapt, ce aiurea este ca atatia oameni au ales sa plece din tarile lor, sa emigreze pe un pamant nu intotdeauna prietenos, lasandu-si viata si prietenii in urma pentru a incerca sa duca o viata mai buna. Oricum ar fi, n-am de unde sa stiu ce gandeau exact acei oameni, insa, ce pot sa spun este ca a fost un sentiment inaltator sa auzi o mare intreaga de suflete spunand in cor acel juramant si ascultand cu mana pe inima imnul american.
Acum sa continui cu impresiile despre Los Angeles. Vreau sa va spun ca am fost foarte neplacut impresionata de centrul LA. Cladirea in care am fost noi, era minunata, dupa cum am spus, insa, la iesire, ne-au intampinat bisnitarii care voiau sa vanda falsuri de mape in care sa-ti bagi certificatul ala(precizez ca si in interiorul cladirii se vindeau doar ca cele originale, la pret dublu)-care alergau dupa tine ca tiganii din romania cand voiau sa-ti vanda cate ceva.
Traversand ca sa mergem spre masina, gasim 3 masute de-lea de voiaj cu gratare, pe trotuar, unde se vindeau carnati cu ceapa si salsa, mancare gatita direct in strada, pe trotuar, langa plin trafic, pentru cine o avea curajul sa cumpere.
Mai incolo, intrucat ne aflam in centrul LA, in afara unor cladiri zgarie nori(cred ca erau vreo 30 maxim), in zona imediata a acestora erau stradute inguste, mizerabile, cu hartii si gunoaie pe strada, cu magazinase mici cu gratii in geamuri(am inteles ca infractionalitatea e in floare in LA), magazine cu haine, pantofi, atarnand in afara vitrinei, ca la piata in Romania. Mai incolo si mexicanii cu tarabe in care se vindea mancare mexicana si hot-dog direct pe trotuar care tipau cat ii tinea gura-ia mancarea neamule. Ceea ce m-a facut sa cred ca nu e de trait intr-un oras mare decat fie daca stai la periferie, fie in suburbii.
Pai, in zona in care locuim noi e paradis fata de centrul LA. Aici e curat, trotuarele sunt largi, sunt spalate si curatate saptamanal, acolo cred ca e focar de infectie. La noi magazinele sunt mari, n-au gratii in geamuri si nici nu-si atarna marfa in afara vitrinei. Acolo e deprimant de urat, intr-un cuvant. Probabil ca in Beverly Hills sau in alte zone de bogatani o fi mai curat(n-am fost inca pe acolo) dar sincera sa fiu, sunt deceptionata de cum arata centrul LA. Si amicii astia spuneau ca inca unde am fost noi e bine ca se poate si mai rau, prin zonele de ghetouri.
Ufff, vreau sa spun ca bine ca n-am venit sa locuiesc in LA la inceputurile noastre in America ca sunt convinsa ca luam primul avion inapoi spre casa. Nu numai ca nu e nici o diferenta dar parca in Romania e ceva mai curat.(exceptand gropile ca, de ce sa nu recunosc, n-aveau gropi).

In concluzie, America nu este frumoasa peste tot ci are si bune si rele si foarte rele.

Gianina

[Gianina]

Povestea mea de astazi vine dupa 6 luni si cateva zile de America.
Ca s-o iau in ordine cronologica, o sa va povestesc initial despre cum am cunoscut niste oameni adevarati, loteristi si ei, veniti in America la o luna si ceva dupa noi, relativ aproape, la San Diego(cam 1,30-2 ore de aici.)
Povestea incepe asa: initial, ne-am cunoscut(daca pot sa zic asa), eu si cu Daniela pe forum, apoi prin mesaje private, dupa care, inca in tara fiind, ne-am conversat la telefon. Despre plecare, despre interviu, despre una si alta. Desi amandoua eram din Bucuresti, n-am apucat sa ne intalnim pana la plecare. Doar conversatii la telefon sau e-mail. Apoi, cand a ajuns Daniela in America, m-a contactat si am inceput sa ne sunam periodic. Inca de la telefon am realizat ca exista o foarte buna comunicare intre noi. Si, pana la urma, daca n-a fost sa ne vedem in Romania, ne-am decis ca in America trebuie neaparat sa se intample. Asa ca, a venit momentul sa ne si intalnim. Asa ca, intr-o sambata, pe 25 septembrie, am plecat spre San Diego sa ii cunoastem. Moment in care am avut o surpriza foarte placuta, sa descoperim ca sunt, atat Daniela cat si sotul si cei 2 baieti, niste oameni minunati, foarte primitori, genul prietenilor de care ne este dor dintre cei de acasa. Ne-au primit in casa lor ca niste gazde foarte bune, desi, precizez, ne-am cunoscut initial doar virtual si nu ne vazuseram niciodata.
Totodata, am cunoscut cu aceasta ocazie si niste loteristi mai vechi(5 ani), mai precis cumnatii Danielei. Iarasi niste oameni draguti, de gasca, ca sa zic asa.
Impreuna, cu grupa mare, 3 familii, sambata ne-am plimbat prin oras, am fost intr-o zona istorica, peninsula, foarte draguta, precum si in Downtown San Diego. Peste noapte am ramas la Daniela, care trebuie sa recunosc ca e o gazda perfecta, din toate punctele de vedere, si doar duminica am venit spre casa. Ne-a facut foarte multa placere vizita si am decis ca sigur ne vom mai vedea in viitorul apropiat. Speram sa vina si ei la noi cat de curand.
Pe acolo am facut si poze, asa ca va trimit linkul sa vedeti ce si cum:
http://www.hpphoto.com/servlet/com.hp.HPGuestLogin?username=katzalin&password=20989739

Cu ocazia asta, de fapt cu plimbarea asta, am remarcat cat de frumoase sunt zonele din partea aia, orasul e minunat iar ei locuiesc intr-un complex de apartamente care e superb, apartamentele sunt mari, frumoase, aerisite, modern mobilate, in casa e minunat, fata de ce e pe aici pe la noi, acolo e ca in Paradis.
Pentru prima data in viata mea am vazut si un submarin, de adevaratelea, in ocean, nu doar la televizor.
Lunea urmatoare (pe 27 sept) am avut o zi minunata pentru ca am plecat spre Long Beach, singurica, sa ma intalnesc cu o prietena a noastra din Brasov, care lucreaza pe un vas de croaziera si, pentru cateva saptamani, acosteaza vasul aici, aproape de noi, in Long Beach. Luni, fiind ziua ei libera in care a putut sa coboare de pe vas, m-am dus sa o vad. Doamne, ce bine e sa vezi o fata familiara, un prieten din Romania…Am stat impreuna 7 ore de povesti si a fost atat de misto… Ne-am plimbat prin Long Beach, am mancat la un restaurant grecesc, am povestit cate in luna si stele, of, ce bine a fost. Am colindat pe la cumparaturi, chiar vorbeam intre noi, uite mai, suntem ca atunci cand mergeam noi in vizita la Brasov sau venea ea la Bucuresti si eu colindam cu ea pe la cumparaturi(ca numai noi fetele aveam pofta de cumparaturi, baietii leneveau la o bere). Si, pentru ca va mai putea fi aici inca doua zile de luni, am decis sa nu ratez ocazia si sa ma duc si in acele zile sa o vad. De-abia astept. Din pacate Catalin nu are cum sa o vada pentru ca el lucreaza lunea si n-are cum sa plece de la serviciu.
Vineri seara(1 oct), am onorat biletele la concert pe care le cumparaseram cu aproximativ 5 luni si ceva in urma. Drept pentru care, in grup, cu gasca de aici (fara Catalin ca lui nu-I plac concertele) am plecat spre sala de concerte, unde am avut parte de un adevarat concert cu Annie Lennox si Sting. A fost superb, au cantat minunat, sonorizarea a fost excelenta(ceea ce mi-a amintit ca in Romania n-auzeai prea bine la concerte decat daca stateai in mijlocul salii, aici se auzea perfect peste tot). Ce m-a impresionat cel mai mult a fost ca, fiind chiar in respectiva zi ziua de nastere a lui Sting (Annie Lennox ne-a spus ca e ziua lui, ea cantand in deschiderea concertului lui), toata acea mare de oameni, un stadion imens, i-am cantat “Happy Birthday”. Sting parea foarte frumos impresionat de faptul ca i-am cantat si noi lui ceva. Si a fost frumos ca propria lui orchestra ne-a acompaniat cu instrumentele.
Concertul a durat vreo 3 ore si ceva, nu aveai insa cum sa te plictisesti pentru ca a fost minunat. Foarte misto a fost ca, la un moment dat, Sting si Annie Lennox au cantat impreuna si ne-a placut foarte tare chestia asta pentru ca vocile lor se potriveau atat de bine…
Din pacate poze n-am putut sa facem ca a fost interzisa filmarea si pozarea, asa ca n-am ce sa va trimit.
Sambata dupa-amiaza, pe 2 oct, am avut intalnire cu doua fete, romance, cunoscute tot virtual dar stabilite prin zona. Foarte draguta intalnirea pe care ne-am dat-o la singurul restaurant romanesc din zona, respectiv Dunarea. Nu ne mai tacea gura de cate aveam de spus. Din pacate, insa, cred ca am fost nepoliticosi noi romanii, cu sotul, respectiv prietenul fetelor, pentru ca ei sunt americani si noi am palavragit mai mult in romana. Dar baietii au mai discutat intre ei, asa ca…speram sa ne ierte. Am stabilit sa mergem impreuna cu ei, sambata viitoare, la un parc de distractii de aici ca sa ne distram o zi intreaga impreuna. Si, ca sa vedeti cat e lumea de mica, de fapt, am descoperit ca una din fete ma cunostea, de pe vremea cand am fost amandoua ziariste in Romania (eu am fost reporter in timpul facultatii). Eu nu imi amintesc de ea, cu regret spun asta, dar eu recunosc ca am o memorie foarte proasta a fetzelor si a numelor.
In aceeasi zi, seara, am decis ca ar fi dragut sa onoram invitatia unchiului meu si sa merge impreuna cu el si varul meu la October Fest, un festival nemtesc, un fel de festival al berii la noi. A fost foarte dragut ca era o atmosfera nemteasca, mese lungi, halbe de bere, concursuri de tot felul(unul a fost de muls vaca), muzica nemteasca, o atmosfera misto. Mi-a placut foarte mult pentru ca aveam impresia ca americanii nu se distreaza ca europenii dar aceasta impresie mi-a fost infirmata pentru ca se distreaza extraordinar. Fara complexe de nici un fel, par la fel de exuberanti ca noi. Si in acelasi timp prietenosi fata de altii. S-au deschis la discutii vecinii de masa cu noi, ciocnind halbele de bere.
Saptamana trecuta, eu si cu vara-mea(cu care locuim acum, impatind chiria) ne-am decis ne mutam fiecare separat. Drept pentru care, sambata(2 oct) am dat in grup preaviz ca ne vom muta de aici in 30 de zile, ea se va muta intr-un complex de apartamente undeva foarte aproape de serviciul ei iar noi ne vom muta doua apartamente mai incolo, in aceeasi cladire, doar ca, de data asta vom locui singuri, intr-un apartament cu un dormitor. Norocul nostru a fost ca am gasit aici apartament ca n-aveam chef sa ma apuc sa caut apartamente pe aici ca totusi, e destul de mare zona asta. Am avut de ales intre 2 apartamente, unul chiar aici langa noi(pe care am decis, de altfel, sa-l luam) si unul tot in complexul asta dar intr-o cladire alaturata. Am optat pentru cel de langa noi pentru ca are mai multe chestii nou schimbate in el(proaspat zugravit, mocheta noua, aragaz si hota noi, robineti noi, balcon imens, intrare privata-pe o scara care duce doar la apartamentul nostru). Aici n-aveam nici balcon si toate sunt vechi in apartament.
Asa ca, acum vom incepe sa fim ocupati cu mobilarea noului apartament(mobila de dormitor o avem, evident, ne mai trebuie cea de living si masa pentru mancat, astea de aici sunt a lui vara-mea), cu utilarea lui, (de fapt ne trebuie doar frigider si microunde, ca in rest bucataria are de toate, mobilier, aragaz, etc). Si, pentru ca mobila americana nu ne place, ca e prea masiva(genul mobila stil) ne-am decis sa ne mobilam apartamentul colorat si dragut, cu mobila europeana, de la Ikea. Culmea este ca aici, mobila de la Ikea e si cea mai ieftina de pe piata. Stiu ca in Europa era printre cele mai scumpe.
O sa fie ceva de alergat in perioada ce urmeaza pentru ca vrem sa vizitam cat mai multe magazine ca sa vedem care sunt preturile cele mai bune. O parte dintre ele vom incepe sa le cumparam chiar de acuma(cele mici, genul uscator de par, fier de calcat) ca sa nu mai stam atunci sa alergam si pentru astea.
Per ansamblu insa, suntem foarte fericiti ca ne mutam singuri.
Deci cam astea ar fi intamplarile din ultima vreme.
Ca sa revenim si la chestiunile de rutina, despre mine pot sa va spun ca sunt incantata de ambele scoli pe care le fac. La engleza evoluez bine, deja am inceput sa am foarte putine greseli la scriere(folosesc spelling-ul insa, dar gramatical vorbind sau ca exprimare), am procent foarte bun la toate testele, de fapt cel mai bun din clasa, motiv pentru care colegii ma intreaba foarte multe(la orice eseu care-l scriem, trebuie mai intai de a-l prezenta profesoarei, sa ne verificam intre noi iar la mine apeleaza cei mai multi). Am inceput acum sa facem eseuri, e foarte dragut, imi place mult. Ce e bine e ca ne conversam mult intre noi, sper si eu sa devin din ce in ce mai fluenta. Am ales un curs foarte bun, de fapt cred ca e cel mai bun care exista pentru ca se bazeaza mai putin pe teorie dar foarte mult pe practica, discutii, grupuri de lucru, teste de verificare, etc. De asemenea, avem diferite teme de discutii in care afli o gramada de lucruri: despre cultura americana, ce e politicos si ce nu, istoria votului, geografie, matematica, sanatate, siguranta, etc.
Cursul de calculatoare merge si ala bine, si desi inca ne aflam la studiul word-ului, cu care desi lucrez de ani de zile, tot mai invat ceva functii noi de care habar n-aveam ca exista. Oricum in curand cred ca vom trece si la studiul altor programe din Office la care eu cam scartai sau n-am lucrat niciodata cu ele(ex. Access, Publisher, Power Point, etc)
Despre Catalin pot sa va spun ca serviciul lui e foarte bun, beneficii bune, de cateva saptamani ne-am inscris si noi in programul de asigurare medicala si dentara, firma plateste foarte mult pentru noi, noi platim o suma mult mai micuta lunar pentru asigurare. Ce e foarte misto e ca serviciul ofera aceste asigurari medicale pentru intreaga familie. Deci acum am scapat de grija ca nu suntem asigurati si, daca se intampla ceva, nu avem de platit sume exorbitante.
De asemenea, serviciul lui ofera si un program de pensie privata(401K) care e foarte misto pentru ca sistemul e in felul urmator: tu decizi sa ti se retina o numita suma lunar din salariu iar angajatorul iti pune de la el, in respectivul fond, o suma egala cu suma pe care ai ales-o tu, bani care se duc intr-un fond de pensii din care se fac si investitii, deci creste. Ce e bine e ca - unu: pentru respectivii bani, nu platesti impozit, doi: suma se dubleaza automat numai prin contributia angajatorului, trei: banii se multiplica pentru ca se investesc si, e ca o dobanda care iti vine lunar(mult mai buna decat cea care ai avea-o daca ai aduna banii in banca intr-un cont de economii), patru: la pensie, in afara de pensia obisnuita(care de obicei e cam mica), mai beneficiezi de un surplus de bani, foarte bine venit, cred eu.
Totodata, cei de la vechea firma unde a lucrat Catalin, cea de cosmetice, i-au propus un contract de colaborare foarte bun, sa lucreze cateva ore pe saptamana si pentru ei, de acasa, deci lucrurile merg bine. Si mai bine ar merge daca m-as angaja si eu dar pentru moment trebuie sa termin cu scolile astea. Am totusi o promisiune sa ma duc sa lucrez cateva ore pe saptamana intr-un job de birou dar sa vedem daca se materializeaza. Nu e vorba de cine stie ce, e vorba de un fel de internship doar(deci nu ma platesc) dar sper ca sa-mi fac experienta americana cu asta. Sa vedem insa daca iese treaba.
Cred ca de data asta am avut cate ceva noutati, sper sa nu va plictisiti citindu-le.

Gianina

[MihaiL]

Gianina draga, iti multumim foarte mult si nici nu stii cat de mult conteaza pentru noi toate informatiile pe care ni le-ai impartasit tu aici.

Este extraordinar ca exista si astfel de oameni si astfel de forum.

Ma bucur pentru voi ca va merge din ce in ce mai bine. Spor la invatat si la treaba si pe masura ce mai acumulezi "experienta americana" mai vino pe aici si lasa-ne si pe noi sa te citim.

:kiss: :kiss:

Monica

PS. Dupa ce am vazut pozele tale despre San Diego, ne gandim si noi serios la a ajunge acolo; am cautat si pe site-urile de joburi si se pare ca pe IT sunt destul de multe. Crezi ca daca o contactez pe prietena ta din San Diego, pot afla mai multe informatii?

Multumiri,
Monica

[Shrek]

Gianina, iti citesc cu sufletul la gura toate postarile tale si imi creste inima cind vad ca mai sunt si oameni optimisti, carora le merge mai bine!
Astept cu nerabdare si alte noutati!
Pozele le deschid acum, dar sunt sigura ca sunt superbe.

[CarmenPaunescu2003]

Geanina, cat e chiria la noua locuinta ?

[Duduka]

Se pare, ori e numai relatarea ta optimista, ca Daniela o duce bine pana la urma... dintr-o fraza ca asta :"reflectati profund atunci cand faceti MARELE PAS!!! nu toata lumea are puterea sa se lanseze in viata de aici ci doar sa o accepte." s-ar intelege altceva.
Poate nu e aceeasi Daniela...

[Shrek]

Am vizionat pozele ieri si sunt superbe. Merita sa le vedeti.
Mai asteptam si alte poze/noutati, pe masura ce apar.
Multumim, Gianina

[Shrek]

Daniela, adica Daniela-Gianina?!
Poate ca afirmatia precedea perioada mai buna prin care trec acum...
Doar ea ne poate lamuri.

[MihaiL]

Shrek,

Duduca se refera acolo la ceea ce a scris Daniela, care este acum in San Diego, prietena Gianinei. Cred ca Daniela - Gianina este de fapt fostul Nick al Gianinei.
Poate ca gresesc, dar ma va corecta Gianina cu siguranta.

:bere:

[Gianina]

Pentru Monica(nick MihaiL): San Diego e un oras cu adevarat superb dar in partea pe care am vizitat-o eu. E posibil sa nu fie asa peste tot, asta nu stiu pentru ca n-am vizitat decat o mica parte.
Despre informatiile pe care ti le-ar putea da Daniela despre San Diego, trebuie avut in vedere ca si ea locuieste acolo de o luna si ceva si prima data cand a vazut orasul(ea locuieste la marginea orasului, cred ca sunt suburbii), a fost cu noi. Despre IT nu cred ca iti poate da detalii pentru ca ei lucreaza in cu totul alte domenii. Oricum, depinde ce anume vrei sa intrebi. Ii poti scrie, nick-ul ei pe forum este chiar Daniela.
Din ceea ce stiu eu, pe vremea cand sotul meu cauta job in IT in zona, erau foarte multe anunturi din San Diego si il sunau destul de des de acolo(chiar ne gandeam la un moment dat ca o sa ne mutam acolo daca nu gasim aici nimic).
Pentru CarmenPaunescu2003: chiria la noul apartament e 850 dolari/luna cu un depozit initial de 600 dolari. E cel mai ieftin din zona asta. Iar noi voiam sa locuim in continuare aproape de amicii cu care iesim din cand in cand.
Pentru Duduca:Eu am relatat doar impresia pe care mi-au lasat-o ei ca oameni si modul cum s-au comportat fata de noi, nu a fost cazul(nu-mi permit din respect fata de respectiva persoana) sa relatez eu despre cum si ce simte cineva. Eu relatez despre ce simt eu, nu altii.
Pentru Shrek:Persoana despre care vorbeam in poveste este Daniela din San Diego, eu am folosit nick-ul Daniela_Gianina o vreme. Middle name-ul meu este de asemenea, Daniela. MihaiL avea dreptate in ceea ce a scris.

In final, multumesc pentru cuvintele frumoase si aprecieri.
Gianina

[Edes]

Gianina iti citesc cu mare interes povestile de pe forum (asa cum imi permite timpul)... abia acum am dat de povestioara ta trista cu Muffin ...imi pare asa de rau pentru ce ti s-a intimplat

M-a facut sa ma gindesc la Pepsi - pisica mea :( pe care a trebuit sa o las acasa. M-am gindit si framintat cum sa fac sa o iau cu mine, chiar m-am interesat si la veterinar ce trebuie sa-i fac sa o pot lua si apoi am ajuns la concluzia ca un zbor de noua ore ar putea sa o streseze mai tare decit daca ramine in ro fara mine si cu parintii mei ...asa ca am plecat ...fara ea.... si imi lipseste

E coplesitoare citeodata departarea asta de casa, familie, prieteni ....

:salut:

[Shrek]

Si eu a trebuit sa dau anunt pt. Kelly a noastra. Parintii au deja 3 catei si nu mai au cum s-o tina, iar altcineva din famile - de incredere - nu am gasit. Nu vreau bani pe ea, doar o persoana care s-o iubeasca si s-o ingrijeasca (nu mai e tinerica, face 8 ani) asa cum trebuie, nu s-o lase afara in curte la -20 grade C!
Dupa ce am vorbit cu o doamna f.f. draguta despre ea si i-am povestit despre rasa ei (e Malamut de Alaska), cind am inchis telefonul mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama ca-mi va fi groaznic de dor de ea!... Dar nici nu pot risca sa o iau intr-un zbor de minim 11 ore cu avionul si sa i se intimple ceva pe drum! Nu mi-as putea ierta asa ceva!

[Gianina]

Eu nu imi iert nici acum faptul ca nu l-am luat cu mine pe Muffin asa ca...aveti grija ce faceti.
Asta va fi cel mai mare regret al meu raportat la venirea in America. Nu numai pentru ca a murit ci pentru ca mi-a lipsit zi de zi, de la inceput si pana astazi. Nu a trecut o zi in care sa nu-i simt lipsa cand vin acasa ca nu ma intampina. Pentru ca ma destindea bucuria lui ca ma vede si chiar simteam ca ma iubeste neconditionat. Din pacate insa, eu nu i-am raspuns la fel, dovada faptul ca am avut sufletul sa ma despart de el.
Asa ca...aveti grija la alegerile care le faceti. Eu n-am facut alegerea buna. Si tot din pacate, nu mai am cum repara acum.

Gianina

[Shrek]

Multumesc mult pentru sfaturi, Gianina, dar nu mi-as ierta niciodata daca draga de Kelly ar muri pe drum, care este destul de lung si cu o escala! Are deja 8 ani si nu mai e tinara deloc!

[carmen2004]

Sint de cateva ore pe acest site si nu-mi vine sa cred :uraa: ; nu am stiut pana acum si ma bucur enorm ca exista intre romanii care pleaca afara o comunicare super :bravo: :bravo: ; eu sunt o persoana f. sensibila care priveste strainatatea ca o lume lipsita de prieteni, de bucurie, dar nu-i asa. Aici, in Romania, prietenii nu au timp sa se viziteze din cauza programului infernal, pe bani putini insa; nu trebuie sa regretati pentru ca prieteni cred ca se pot face pretutindeni; prietenii mei cei mai buni din facultate sunt in USA, Suedia... de atunci nu mai am timp sa ma intalnesc decat f rar cu cineva, in afara de servici pe paine, calculator, invatat si TV, nu pot sa spun ca am altceva, poate doar siguranta ca am prieteni si aici, in tara si pot sa-i vad DACA AM TIMP SI DACA AU TIMP
Gianina, prin felul tau, asa cum au spus-o ceilalti de pe forum esti o prietena adevarata, sensibila si cu un simt estetic deosebit :floare: :floare: :floare:
Ma bucur ca v-am cunoscut, si va multumesc! :kiss: :kiss: :kiss:

[Gianina]

Si apar cu o noua poveste.

O sa incep cronologic prin a va spune ca pe 9 oct, in grup mixt(4 romani si 3 americani-americanii find soti/sotie/prieten de romani, asa au aterizat cu noi) am mers sa ne distram la un parc de distractii local, respectiv Knott’s Berry Farm. Foarte dragut locul, decorat frumos, ca un orasel din vremurile de demult cand lumea traia la oras cu vaci si cai si alte oratanii. Pentru ca urma Halloweenul, era decorat si in spiritul acestuia. Ne-am distrat acolo foarte misto, eu m-am dat in toate masinutele, cele mai mari si ciudate, mi-a placut mult desi cred ca mi s-au zdruncinat creierii de la anumite raiduri ca erau cu adevarat periculoase si ciudate. A doua zi am fost cam ametita de cap deci cred ca bietii mei creierasi au avut de suferit. O sa vedeti in poze ce nebunii au aia dar credeti-ma ca in realitate sunt si mai mari si mai ciudate. Americanii, baietii, au fost foarte curajosi, au mers cu mine si pe masinutele cele mai nebunesti pe care Catalin si restul companiei nici n-au vrut sa puna piciorul. Dar eu am fost tare si m-am dat pe toate nebuniile care le aveau acolo chiar daca era sa vomit dupa ce am coborat din una dintre ele. De data asta am incercat sa fim mai politicosi si sa vorbim mai mult in engleza ca sa inteleaga si oamenii ce vrem sa spunem ca data trecuta cand ne-am vazut in grup mixt ne-am intins la povesti doar in romana. Oricum per ansamblu a fost o zi foarte draguta si ne-am distrat mult. Am ramas surprinsa sa vad cat te poti distra si cu americanii, eu aveam impresia despre ei ca sunt mai linistiti ca noi, europenii, dar chiar au fost baieti de mare gasca si de distractie.
Pozele sunt aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/23e5&.src=ph&.tok=phxZlDCBkBKDe5jY

O sa vorbesc acum despre ar fi cat de greu e sa gasesti in tara asta niste mobila sa-ti placa. Sincera sa fiu, au astia sute de magazine de mobila dar e asa de urata…de fapt ea nu e urata doar ca nu e pe gustul nostru. E prea mare, masiva, lata si terna. Predomina culorile pe maro care, ca sa fiu sincera ma deprima sa vad numai maro in jurul meu-dar cica asa ii place cumparatorului de aici. Am gasit si chestii mai colorate dar sunt asa de aiurea facute, sunt prea mari, de cate ori le vad deja ma vad cu salele indoite de la mutat mobila. Din pacate noi am incercat sa gasim prea multe calitati la o mobila, ceea ce pana in final n-am reusit sa le intrunim. Noi voiam ca sa cumparam canapelele colorate, de preferinta sa fie coltar, sa fie si extensibil, sa aiba si huse care se pot spala si sa nici nu fie mobila masiva. Se pare ca toate astea impreuna nu se poate. Nu aici. Am gasit ceva care intrunea toate conditiile noastre la Ikea(care de departe au mobila cea mai pe gustul nostru, mai moderna si colorata), problema este ca au acel coltar doar in showroom si pe site nu si in stoc. Deci n-ai cum sa-l cumperi. Am incercat sa-l comandam la ei dar nu ne-au putut da nici macar o estimare cam pe cand ar putea ajunge ba ne-au mai spus ca mecanismul pentru a se face coltarul pat e asteptat de unii de luni de zile. Oricum mecanismul de pat e ingrozitor de prost, drept pentru care, dupa ce am mai colindat vreo 30 de magazine, ne-am intors tot la Ikea unde ne-am decis pentru 2 canapele separate, asa ca le-am cumparat pana la urma pe alea.
In rest, suntem bine, n-avem motive sa ne plangem, am fost nerabdatori sa ne mutam, ceea ce s-a si intamplat in weekendul 30 octombrie. Nu ne-a luat mult sa ne mutam, sambata am mutat tot, avand in vedere ca ne-am mutat 2 apartamente mai incolo. N-a fost asa mult de mutat dar ce a fost rau a fost ca trebuia sa coboram scarile de la celalalt apartament, etajul 1, si sa urcam iar la asta, tot etajul 1. Iar pentru ca era asa aproape, n-am mai impachetat tot ce aveam in cutii ci le-am adus pe rand, motiv pentru care am facut mai multe drumuri. Ceea ce a facut ca ambii sa avem o febra musculara la picioare, cateva zile dupa mutare, din cauza plimbarilor dese pe scari. Oricum, intr-o zi am terminat cu tot, respective sambata, pentru ca mobila de living si bucatarie deja o cumparaseram si era la un vecin in garaj, asa ca totul a mers repejor. Singurul lucru care ne lipsea a fost frigiderul pentru ca nu gasiseram ceea ce voiam(voiam frigider cu congelatorul jos nu sus, ca asa ni se pare noua mai practic). Drept pentru care, in lipsa de frigider cateva zile, am tinut mancarea la vecini in frigider si tot vecinii au fost draguti si ne-au invitat la masa dupa mutare. Marti insa, am zis ca nu ma las si am plecat dupa frigider prin toate magazinele posibile. Drept pentru care am si gasit pana la urma ce voiam si triumfatori, cu ajutorul unui amic care are truck, l-am adus acasa. Sa nu va imaginati ca nu se gasesc frigidere in America, pentru ca sunt peste tot, dar noi voiam o anumita marca si un anumit model, nu orice. De aceea a fost ceva mai greu de gasit.
Oricum, pana la urma s-a rezolvat totul si in sfarsit acum locuim singurei. Ne place mai mult apartamentul asta pentru ca arata foarte bine, e proaspat renovat, e foarte curat si dragut si miroase totul a nou. Si nu numai de asta dar cel mai bine e sa locuiesti singur. Motiv pentru care ne simtim foarte bine in noua locuinta. Totodata, avem si un balcon imens, ceea ce ma bucura pentru ca pot sta afara la o tigara si nu mai fumez in casa, motiv pentru care aerul e mereu curat in casa. Mi-am cumparat 2 scaunele de balcon asa ca stau pe terasa si iau si aer curat in timp ce-l poluez. Oricum am inceput sa fumez mai putin, pentru ca daca nu mai fumez in casa, ma mai apuca lenea sa tot ies afara asa ca ma mai abtin.
Poze cu casa noua gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/[email protected]/album?.dir=/8b8e&.src=ph&.tok=phZAlDCB7AIcwzI4

Catalin lucreaza acum la serviciu dupa un program mai ciudat, toata luna noiembrie lucreaza de la 6 dimineata pana la 3 dupa-amiaza, o sa faca acest lucru prin rotatie(cate o persoana din echipa lui, cate o luna intreaga), pentru ca permanent trebuie sa fie cineva de serviciu incepand de la ora de dimineata a coastei de est. Totodata, mereu trebuie sa fie cineva disponibil zi si noapte in caz ca apare vreo problema(on call). Drept pentru care l-au inzestrat cei de la serviciu cu pager, telefon mobil si laptop iar el trebuie sa se care peste tot cu astea pentru ca in caz ca e vreo problema de nu merge ceva, el trebuie sa ia masurile imediate. Nu conteaza ca e zi sau noapte, weekend sau alte cele, pur si simplu trebuie sa fie mereu la dispozitia lor luna asta. Intre timp, pentru ca scapa mai devreme de la serviciu, s-a mai dus cateva ore, dupa serviciu, sa lucreze si la vechea lui firma (cea cu care are contractul de colaborare) care i-au dat de lucru si pentru acasa.

In alta ordine de idei, Catalin isi tot cauta de vreo 3-4 saptamani sa-si cumpere un supercalculator, iar pe 11 nov chiar a reusit sa se decida si asupra marcii/modelului, asa ca l-a comandat la Dell. Ideea este ca are nevoie de calculator pentru cel de-al doilea job, cel la care lucreaza de acasa iar laptopul care-l avem acuma e putin prea bleg pentru ce are nevoie el. Pe de alta parte si eu vreau sa-si ia jucariile de pe calculatorul meu si sa se mute pe unul al lui ca mi-a instalat pe asta tot felul de programe de stau cate juma’ de ora pana se deschide. Oricum si pe el il incetineste asta in ce are de facut asa ca solutia e sa-si ia altul mai destept. Pentru mine e destul de destept si asta asa ca n-am probleme in privinta asta. Initial a cumparat acum vreo 3 saptamani un calculator dar, dupa ce l-a cumparat si l-a tinut acasa o saptamana s-a decis ca mai bine il duce inapoi ca nu e exact ce-i place, cu atat mai mult cu cat era si foarte scump. Asa ca, s-a jucat o saptamana pe el gratis, dupa care l-am dus inapoi si si-a luat banii pe el inapoi. Poate ca l-ar fi tinut mai mult dar magazinul respectiv avea politica de return de 15 zile si atat. Oricum, daca nu i-a placut, la ce sa-l mai tina? Drept pentru care, acum asteapta sa treaca cateva zile sa ii vina jucaria noua. Ca si caracteristici este: Dell, Intel Centrino la 2 GHz, 1 Gb RAM, 60 Gb HDD, 64 Mb video, CD-RW, wireless, 14,1” si de culoare albastra(eu am inteles doar partea asta cu culoarea, desi cred ca argintiu era mai frumos). Asta a fost ceva mai ieftin ca a reusit sa obtina un discount de 25% printr-un cupon. Inca n-a venit acasa dar dureaza ceva zile pana il asambleaza aia si pana il si expediaza.

In rest, vremea a inceput sa anunte ca a inceput toamna si aici, acum vreo 2-3 saptamani au fost niste ploi care au dus la inundatii iar pe strazi era foarte multa apa, cred ca nici astia nu prea au canalizarile bune. Totusi, cu exceptia catorva zile de ploaie, in rest e soare toata ziua, ziua parca ar fi vara, umblam in tricouri. Seara insa se lasa racoarea si nu mai merge sa umbli in tricou dar o bluza cu maneca lunga e suficienta, nu e chiar asa de frig. N-am dat drumul la caldura decat o zi-doua nu pentru ca am face economie, ca nu e cazul, caldura fiind inclusa in pretul chiriei, ci pentru ca nu a fost nevoie.

Weekendul anterior(7 noiembrie) am fost si noi la plimbare, de data asta am ales sa mergem la Malibu. Dragut acolo, case mari, frumoase, pe deal sau la plaja, totusi nu arata asa ca in filme. Poate n-am ajuns noi chiar in zona respective dar Malibu e foarte mare, se intinde pe 27 mile de coasta iar noi n-am mers decat cateva mile. Oricum e dragut dar nu spectaculos. Drept pentru care, n-am stat prea mult la Malibu(doar vreo 2 ore) ci am plecat spre Santa Monica, unde mai fuseseram dar stiam ca acolo ne-a placut mai mult, si daca tot eram in drum, de ce nu. Asa ca am petrecut cateva ore in oras care e, intr-adevar, minunat. Noaptea a fost foarte dragut pentru ca in centrul orasului toti copaceii au luminite mici si frumoase, e o atmosfera de basm. Iar orasul e foarte animat, pe strazi erau tot felul de oameni care dadeau spectacole, ba cantand, ba dansand, etc.
Pozele de la Malibu sunt aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/[email protected]/album?.dir=/62c8&.src=ph&.tok=ph0BlDCBDn8vAlM4
Iar cele de la Santa Monica aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/[email protected]/album?.dir=/a6d8&.src=ph&.tok=phY7kDCBebmZysy9

Gianina

[Mirela Dan]

Minunat ceea ce ne povestesti, Gianina, ca de obicei de altfel!!!
Tine-o tot asa, si multumim de poze!
P.S. Cat platiti chiria la noul apartament?
si ce tigari fumezi? de unde le cumperi?eu in tara am ajuns la 2 pachete, Mutual incerca sa-mi explice ca nu-i bine, dar eu ma gandesc ce voi fuma acolo acolo la un pret rezonabil, avand in vedere ca sunt oarecum dependenta?

[Cezar]

Va mai dau inca o data adresa:

www.yesmoke.ch

[Virag]

Ce bine, au si Gauloises !!! 8)

[Gianina]

Minunat ceea ce ne povestesti, Gianina, ca de obicei de altfel!!!
Tine-o tot asa, si multumim de poze!
P.S. Cat platiti chiria la noul apartament?
si ce tigari fumezi? de unde le cumperi?eu in tara am ajuns la 2 pachete, Mutual incerca sa-mi explice ca nu-i bine, dar eu ma gandesc ce voi fuma acolo acolo la un pret rezonabil, avand in vedere ca sunt oarecum dependenta?
Ca sa-ti raspund la intrebari pe rand:
- chiria e 850 dolari/luna pentru one bedroom si in chirie e inclusa apa si gazul(incalzirea e pe gaz)
- fumez Marlboro ca asta fumam si in Romania, pachetul e scump aici, 3 dolari si ceva dar daca iei la cartus e 2.99. Mie mai imi aduce din Mexic din cand in cand cineva tigari, la 1 dolar pachetul.
- Mutual are dreptate, nu e bine ce facem, nu e bine deloc . Eu sper ca in curand o sa ma las, acum ca am rarit-o cu fumatul avand in vedere ca nu mai fumez in casa.

In alta ordine de idei, am incercat tigarile de la yesmoke dar nu imi plac, sunt mai innecacioase. La fel mi se par acum si cele pe care le-am primit din Romania, cred ca astea de aici sunt facute diferit.

Gianina

[Shrek]

Gianina, am vazut pozele! Sint nemaipomenite! Ma uit totdeauna cu nesat la toate pozele facute de tine.

[designfix]

Imi plac foarte mult relatarile Gianinei, dar pe mine m-au cam bagat in depresie pentru ca eu nu am pe nimeni in America si va trebui sa ma descurc singur (asta in perspectiva succesului la loterie), iar cei care au postat opinii in ceea ce priveste conditia mea nu sunt deloc incurajatori, dimpotriva. :prostie:
Intr-adevar, pot spune ca sunt bun in ceea ce fac, dar pana imi gasesc o slujba care e pe profilul meu mi-e teama ca ma vor manca slujbele temporare. Perspectiva e sumbra. Inca nu pot spune ca regret ca am aplicat, dar... nici nu mai am mult.

[Gianina]

Primul lucru important si incitant mai ales, de care as vorbi, ar fi ca vom petrece sarbatorile in Canada, la Toronto, la prietenii nostri din Romania. Ei sunt in Canada de 2 ani si asta vara au fost ei in vizita la noi. De-abia asteptam.
Ne-am decis sa plecam acolo dupa ce am vazut ca, rand pe rand, prietenii nostri de aici si-au luat bilete de avion ca sa se duca in Romania de sarbatori si noi ramanem singurei. Am fi vrut si noi sa mergem in Romania dar cum Catalin n-are liber decat 8 zile, nu merita atata drum pentru ca sa stam acolo 6 zile(ca 2 le faceam pe drum). Drept pentru care, ne-am gandit, unde sa mergem si noi sa fim cu prietenii de acasa? Pai in Canada era cel mai aproape. Asa ca, am intat pe net, am cumparat biletele de avion si i-am anuntat pe prietenii nostri ca ii vizitam. Vom fi plecati in perioada 24 decembrie-2 ianuarie. Speram sa apucam sa vedem si Niagara desi cred ca o sa ne inghete sufletele pe acolo ca apa si frig, nu cred ca e o combinatie prea buna.
Oricum am inceput sa ne aprovizionam cu haine ceva mai groase ca se pare ca in Canada e ceva mai frig ca in California. Dar macar speram sa vedem si noi niste zapada. Ca mi-e dor tare doooooor de zapada.
Aici vremea e tare ciudata, ziua e cald de umbli in tricou iar seara e frig…doar ca nu ninge deloc. Deci ca sa vedem zapada trebuie sa cautam alte locuri. Teoretic ar fi chiar aproape de noi, la o ora jumatate de condus, la Big Bear, zapada cata vrei. Dar noi cand plecam in plimbari tot zonele cu caldura le alegem.

In rest, despre ce am mai facut nu ar fi chiar asa de multe de spus dar o sa incerc sa punctez cateva aspecte:
Catalin si-a luat mandrie de televizor Sony(e foarte mandru de el), e widescreen, 30”(cred ca transformati sunt 75 cm), destept foc si DVD tot de la Sony ca au fost reduceri cu ocazia Zilei Recunostintei.

De Ziua Recunostintei am fost invitati la niste prieteni la curcan, a fost dragut si bun curcanul, ba chiar am mancat si cu sos de-ala dulce, am uitat cum ii zicea, pare o combinatie buna(desi nu credeam eu ca imi va place curcan cu gemul ala, a fost bun). Din pacate insa, pentru ca am stat o vreme pe terasa afara, venind seara s-a racorit, m-a luat o durere de spate care m-a tinut 2 saptamani. Drept pentru care mi-am facut programare la doctor si am vazut pentru prima data doctorul din America. Care era chinez, de altfel, dar era amabil, mi-a placut de el. Mi-a dat pastile cu numele meu pe ele, asa cum am vazut in filme. Sunt tare mandra de pastilele mele. Desi, cat timp le-am luat, a fost destul de nasol ca ma ameteau si imi provocau somn asa ca, in acea perioada n-am putut conduce. Motiv pentru care, am chiulit de la scoala o saptamana. Sa va povestesc putin despre vizita la doctor, ca sa vedeti cat de diferita e treaba aici fata de Romania.
Am sunat pentru programare la un numar special al companiei de asigurari. N-am apucat sa vorbesc cu nimeni la telefon pentru ca au un robotel, cred ca pregatit pentru o carutza de optiuni, astfel incat, mi-am facut programarea prin telefon, doar apasand taste si ascultand ce zice robotelul(am ales locatia in care vreau sa merg, ora programarii, numai cu robotelul). Ajung la cladirea unde aveam programarea si habar n-am incotro s-o iau ca e ditamai cladirea. Drept pentru care, ma duc la primul ghiseu care-l vad si intreb si ma trimit cei de acolo la etaj. Ajung la etaj, cateva ghisee unde trebuie sa te duci ca sa anunti ca ai aparut la programare. Introduce codul meu de asigurat in calculator, da de mine, ma pune sa platesc partea mea de consultatie(adica 15 dolari), imi da o foaie si imi zice sa astept ca voi fi chemata. Astept eu sa fiu chemata cu urechile ciulite pentru ca trebuia sa ghicesc cand ma cheama ca, in mod evident, astia nu stiu sa-mi pronunte numele. Asa ca, am auzit la un moment dat ca striga Giana si am presupus ca e vorba de mine. Si asa a si fost. M-a luat in primire o asistenta care m-a dus intr-un birou, m-a masurat la inaltime, greutate, mi-a luat tensiunea, mi-a pus vreo 10 intrebari despre trecutul meu medical, m-a intrebat de ce am venit la doctor, a completat toate astea intr-un calculator si m-a condus intr-o camera unde mi-a zis sa astept doctorul. Dupa vreo 5 minute a aparut si nenea doctorul, un chinez mic si simpatic care deja stia de ce ma aflu acolo ca a venit cu hartia imprimata dupa intalnirea mea cu asistenta. M-a apasat pe spate, mi-a pus ceva intrebari, dupa care, mi-a dat lista cu medicamentele prescrise si mi-a zis ca sa ma opresc la parter la farmacie sa le iau. M-a atentionat de asemenea ca respectivele pastile, cat timp le iau, sunt contraindicate pentru timpul cand conduc(adica sa nu le iau cand stiu ca trebuie sa plec de acasa). Am coborat la farmacie, am dat lista aia de la doctor, am asteptat vreo 10 minute pana mi-au dat pastilele(apropo, m-au legitimat aia cu ID-ul sa vada ca intr-adevar, sunt eu aia care ridic medicamentele), mi-a tinut si farmacistul teoria ca ma adorm si gata, am plecat. Adevarul e ca in 3 zile de luat medicamentele chiar mi-a trecut. Bine insa ca mi-a dat mai multe, in caz ca ma mai apuca, mai am de rezerva. Totodata, mi-a dat si ca rezerva, sa le pot ridica inca o data de la farmacie in caz ca le termin pe astea. Dupa parerea mea, treaba operativa, ca mi-a dat mai multe decat am nevoie ca sa nu ma duc la ei de cate ori ma apuca pe mine. Iar fara prescriptie nu le pot cumpara. Atasat la medicamente, mi-a dat prospectul lor, pe cateva pagini, ca sa stiu tot ce fac si ce nu fac alea si la ce folosesc.
Am mai aflat ca de cate ori te duci la doctor, ei vor sti, din computer, exact ce probleme ai avut in trecut. Pentru ca, la fiecare persoana, se construieste o fisa personala. Si nu conteaza in ce locatie ma duc, poate sa fie si diferita, ei vor sti de fiecare data ce scrie in fisa mea, accesand-o in calculator.
Sa va explic putin si de ce am platit totusi o suma de bani chiar daca am asigurare. Asa e sistemul aici. Cel putin la tipul asta de asigurare pe care-l am eu. Nu stiu daca la toate e asa dar din tot ce-am auzit, de la alti asigurati, tot asa a fost procedura. Chiar daca ai asigurare, la fiecare vizita la doctor platesti si tu o suma mica, de 10-15 dolari pentru consultatie. Oricum e o suma minora raportat la cat costa o consultatie in caz ca nu ai asigurare.

In rest, noutati nu prea mai avem, am fost cumintei, am stat mai mult pe acasa, n-am mai iesit decat asa, pe la prieteni in vizita sau au venit ei la noi. In rest, inchiriem DVD-uri la greu si ne uitam seara la ele.
A inceput sa le placa prietenilor de aici sa vina la noi seara, sa vedem un film impreuna, asa ca, nu stam prea mult singuri. Mai mult in timpul saptamanii suntem singurei, in rest, nu ducem lipsa de companie.
In curand vom ramane insa cam singurei ca incepe lumea sa plece prin Romania(luni pleaca primul din gasca) si noi plecam abia pe 24. Sper sa mai gasim pe cineva sa ne duca si pe noi la aeroport dar o sa gasim, pentru ca mai avem niste prieteni, care nu pleaca anul asta nicaieri din cauza de bebe mic din burtica.

Pentru ca se apropie Craciunul, am inceput sa mai decoram si noi putin prin casa, am facut un bradut mic dar e frumos, ca sa mai aducem atmosfera de sarbatori si la noi in casa. Pentru ca aici, au inceput cu decorarile de vreo 2-3 saptamani, atat prin magazine cat si la casele particulare. Sunt unele casute, asa frumos decorate ca ma opresc ca sa le admir. Sunt decorate cu tot felul de luminite si diferite forme de ingerasi, reni, oameni de zapada, Mos Craciun, etc, in marime naturala, cu luminite, prin curte. E chiar frumos sa vezi atmosfera asta de sarbatori pe strazi, in magazine, la case, peste tot unde te duci.

Ce mai e de evidentiat este ca luna asta, toate magazinele au reduceri mari pentru ca asa se face de sarbatori. Au program mai lung si reduceri substantiale. Nu au chiar toate produsele reduse dar o parte din ele chiar sunt la preturi mai mici(pornind de la 20% pana la 80% reducere).

Cu povestea asta am fost cam scurta, dar nici n-au fost prea multe de spus, avand in vedere ca n-am prea facut mare lucru. De aceea, nici poze n-avem de data asta. Dar, dupa sarbatorile petrecute in Canada, in mod sigur vom avea ceva poze de trimis si ceva mai multe de povestit.

Probabil ca anul asta povestea de fata e ultima, asa ca, prin acest ultim mesaj al anului 2004, va urez sa aveti “Sarbatori fericite”, sa va aduca Mosul multe cadouri si sa primiti Anul Nou cu multa bucurie. Si ca anul viitor sa fie un an mult mai bun ca cel care trece acum.


Numai bine tuturor,
Gianina

[Gianina]

Primul lucru important si incitant mai ales, de care as vorbi, ar fi ca vom petrece sarbatorile in Canada, la Toronto, la prietenii nostri din Romania. Ei sunt in Canada de 2 ani si asta vara au fost ei in vizita la noi. De-abia asteptam.
Ne-am decis sa plecam acolo dupa ce am vazut ca, rand pe rand, prietenii nostri de aici si-au luat bilete de avion ca sa se duca in Romania de sarbatori si noi ramanem singurei. Am fi vrut si noi sa mergem in Romania dar cum Catalin n-are liber decat 8 zile, nu merita atata drum pentru ca sa stam acolo 6 zile(ca 2 le faceam pe drum). Drept pentru care, ne-am gandit, unde sa mergem si noi sa fim cu prietenii de acasa? Pai in Canada era cel mai aproape. Asa ca, am intat pe net, am cumparat biletele de avion si i-am anuntat pe prietenii nostri ca ii vizitam. Vom fi plecati in perioada 24 decembrie-2 ianuarie. Speram sa apucam sa vedem si Niagara desi cred ca o sa ne inghete sufletele pe acolo ca apa si frig, nu cred ca e o combinatie prea buna.
Oricum am inceput sa ne aprovizionam cu haine ceva mai groase ca se pare ca in Canada e ceva mai frig ca in California. Dar macar speram sa vedem si noi niste zapada. Ca mi-e dor tare doooooor de zapada.
Aici vremea e tare ciudata, ziua e cald de umbli in tricou iar seara e frig…doar ca nu ninge deloc. Deci ca sa vedem zapada trebuie sa cautam alte locuri. Teoretic ar fi chiar aproape de noi, la o ora jumatate de condus, la Big Bear, zapada cata vrei. Dar noi cand plecam in plimbari tot zonele cu caldura le alegem.

In rest, despre ce am mai facut nu ar fi chiar asa de multe de spus dar o sa incerc sa punctez cateva aspecte:
Catalin si-a luat mandrie de televizor Sony(e foarte mandru de el), e widescreen, 30”(cred ca transformati sunt 75 cm), destept foc si DVD tot de la Sony ca au fost reduceri cu ocazia Zilei Recunostintei.

De Ziua Recunostintei am fost invitati la niste prieteni la curcan, a fost dragut si bun curcanul, ba chiar am mancat si cu sos de-ala dulce, am uitat cum ii zicea, pare o combinatie buna(desi nu credeam eu ca imi va place curcan cu gemul ala, a fost bun). Din pacate insa, pentru ca am stat o vreme pe terasa afara, venind seara s-a racorit, m-a luat o durere de spate care m-a tinut 2 saptamani. Drept pentru care mi-am facut programare la doctor si am vazut pentru prima data doctorul din America. Care era chinez, de altfel, dar era amabil, mi-a placut de el. Mi-a dat pastile cu numele meu pe ele, asa cum am vazut in filme. Sunt tare mandra de pastilele mele. Desi, cat timp le-am luat, a fost destul de nasol ca ma ameteau si imi provocau somn asa ca, in acea perioada n-am putut conduce. Motiv pentru care, am chiulit de la scoala o saptamana. Sa va povestesc putin despre vizita la doctor, ca sa vedeti cat de diferita e treaba aici fata de Romania.
Am sunat pentru programare la un numar special al companiei de asigurari. N-am apucat sa vorbesc cu nimeni la telefon pentru ca au un robotel, cred ca pregatit pentru o carutza de optiuni, astfel incat, mi-am facut programarea prin telefon, doar apasand taste si ascultand ce zice robotelul(am ales locatia in care vreau sa merg, ora programarii, numai cu robotelul). Ajung la cladirea unde aveam programarea si habar n-am incotro s-o iau ca e ditamai cladirea. Drept pentru care, ma duc la primul ghiseu care-l vad si intreb si ma trimit cei de acolo la etaj. Ajung la etaj, cateva ghisee unde trebuie sa te duci ca sa anunti ca ai aparut la programare. Introduce codul meu de asigurat in calculator, da de mine, ma pune sa platesc partea mea de consultatie(adica 15 dolari), imi da o foaie si imi zice sa astept ca voi fi chemata. Astept eu sa fiu chemata cu urechile ciulite pentru ca trebuia sa ghicesc cand ma cheama ca, in mod evident, astia nu stiu sa-mi pronunte numele. Asa ca, am auzit la un moment dat ca striga Giana si am presupus ca e vorba de mine. Si asa a si fost. M-a luat in primire o asistenta care m-a dus intr-un birou, m-a masurat la inaltime, greutate, mi-a luat tensiunea, mi-a pus vreo 10 intrebari despre trecutul meu medical, m-a intrebat de ce am venit la doctor, a completat toate astea intr-un calculator si m-a condus intr-o camera unde mi-a zis sa astept doctorul. Dupa vreo 5 minute a aparut si nenea doctorul, un chinez mic si simpatic care deja stia de ce ma aflu acolo ca a venit cu hartia imprimata dupa intalnirea mea cu asistenta. M-a apasat pe spate, mi-a pus ceva intrebari, dupa care, mi-a dat lista cu medicamentele prescrise si mi-a zis ca sa ma opresc la parter la farmacie sa le iau. M-a atentionat de asemenea ca respectivele pastile, cat timp le iau, sunt contraindicate pentru timpul cand conduc(adica sa nu le iau cand stiu ca trebuie sa plec de acasa). Am coborat la farmacie, am dat lista aia de la doctor, am asteptat vreo 10 minute pana mi-au dat pastilele(apropo, m-au legitimat aia cu ID-ul sa vada ca intr-adevar, sunt eu aia care ridic medicamentele), mi-a tinut si farmacistul teoria ca ma adorm si gata, am plecat. Adevarul e ca in 3 zile de luat medicamentele chiar mi-a trecut. Bine insa ca mi-a dat mai multe, in caz ca ma mai apuca, mai am de rezerva. Totodata, mi-a dat si ca rezerva, sa le pot ridica inca o data de la farmacie in caz ca le termin pe astea. Dupa parerea mea, treaba operativa, ca mi-a dat mai multe decat am nevoie ca sa nu ma duc la ei de cate ori ma apuca pe mine. Iar fara prescriptie nu le pot cumpara. Atasat la medicamente, mi-a dat prospectul lor, pe cateva pagini, ca sa stiu tot ce fac si ce nu fac alea si la ce folosesc.
Am mai aflat ca de cate ori te duci la doctor, ei vor sti, din computer, exact ce probleme ai avut in trecut. Pentru ca, la fiecare persoana, se construieste o fisa personala. Si nu conteaza in ce locatie ma duc, poate sa fie si diferita, ei vor sti de fiecare data ce scrie in fisa mea, accesand-o in calculator.
Sa va explic putin si de ce am platit totusi o suma de bani chiar daca am asigurare. Asa e sistemul aici. Cel putin la tipul asta de asigurare pe care-l am eu. Nu stiu daca la toate e asa dar din tot ce-am auzit, de la alti asigurati, tot asa a fost procedura. Chiar daca ai asigurare, la fiecare vizita la doctor platesti si tu o suma mica, de 10-15 dolari pentru consultatie. Oricum e o suma minora raportat la cat costa o consultatie in caz ca nu ai asigurare.

In rest, noutati nu prea mai avem, am fost cumintei, am stat mai mult pe acasa, n-am mai iesit decat asa, pe la prieteni in vizita sau au venit ei la noi. In rest, inchiriem DVD-uri la greu si ne uitam seara la ele.
A inceput sa le placa prietenilor de aici sa vina la noi seara, sa vedem un film impreuna, asa ca, nu stam prea mult singuri. Mai mult in timpul saptamanii suntem singurei, in rest, nu ducem lipsa de companie.
In curand vom ramane insa cam singurei ca incepe lumea sa plece prin Romania(luni pleaca primul din gasca) si noi plecam abia pe 24. Sper sa mai gasim pe cineva sa ne duca si pe noi la aeroport dar o sa gasim, pentru ca mai avem niste prieteni, care nu pleaca anul asta nicaieri din cauza de bebe mic din burtica.

Pentru ca se apropie Craciunul, am inceput sa mai decoram si noi putin prin casa, am facut un bradut mic dar e frumos, ca sa mai aducem atmosfera de sarbatori si la noi in casa. Pentru ca aici, au inceput cu decorarile de vreo 2-3 saptamani, atat prin magazine cat si la casele particulare. Sunt unele casute, asa frumos decorate ca ma opresc ca sa le admir. Sunt decorate cu tot felul de luminite si diferite forme de ingerasi, reni, oameni de zapada, Mos Craciun, etc, in marime naturala, cu luminite, prin curte. E chiar frumos sa vezi atmosfera asta de sarbatori pe strazi, in magazine, la case, peste tot unde te duci.

Ce mai e de evidentiat este ca luna asta, toate magazinele au reduceri mari pentru ca asa se face de sarbatori. Au program mai lung si reduceri substantiale. Nu au chiar toate produsele reduse dar o parte din ele chiar sunt la preturi mai mici(pornind de la 20% pana la 80% reducere).

Cu povestea asta am fost cam scurta, dar nici n-au fost prea multe de spus, avand in vedere ca n-am prea facut mare lucru. De aceea, nici poze n-avem de data asta. Dar, dupa sarbatorile petrecute in Canada, in mod sigur vom avea ceva poze de trimis si ceva mai multe de povestit.

Probabil ca anul asta povestea de fata e ultima, asa ca, prin acest ultim mesaj al anului 2004, va urez sa aveti “Sarbatori fericite”, sa va aduca Mosul multe cadouri si sa primiti Anul Nou cu multa bucurie. Si ca anul viitor sa fie un an mult mai bun ca cel care trece acum.


Numai bine tuturor,
Gianina

[Gianina]

Am votat astazi, la consulatul din Santa Monica(ei zic ca e consulatul din LA dar in fapt se afla intr-o cladire din Santa Monica).
Am plecat cu niste prieteni spre votare, distractie mare. Am ajuns la cladirea in care se afla consulatul, foarte impresionanta, mare si impunatoare. Mare securitate la poarta unde am fost invitati sa ne scriem pe o lista si sa scriem motivul vizitei noatre in cladire, dupa care, un nene de la securitate ne-a condus pana la lift si ne-a chemat liftul. De ce, nu stiu, ca doar stiam si noi sa chemam un lift. Dar asa o fi procedura. Am crezut ca o avea si consulatul nostru niste etaje inchiriate pe acolo dar, din pacate, aveau o camaruta ingusta, cat bucataria mea, la etajul 5 al cladirii. Cred totusi ca in mod normal mai au o camera pentru consulat dar probabil ca acum o fi fost inchisa. Cladirea insa era super, ceva de genul fostului Bancorex, de pe Calea Victoriei doar ca la o scara mult mai mare. Ne-au controlat pasapoartele, ne-au dat buletinele de vot si o stampiluta si gata si cu votarea noastra. Pentru cei care n-aveau stampila de CRDS(cetatean roman cu domiciliul in strainatate), in pasaport, i-a pus sa dea o declaratie cum ca au domiciliul stabil in Romania si la ce adresa. Am intrebat cati romani din zona au votat azi si ne-au zis ca mai multi ca acum 2 saptamani dar ca, totusi putin fata de cati romani sunt in zona, adica au votat doar in jur de 350 persoane. Din cateva zeci de mii care sunt in zona. Neplacuta treaba.
Am intrebat daca e posibil sa votezi si cu un pasaport expirat si ni s-a spus ca da, este posibil, ca se intocmeste pe loc un fel de act in acest scop.
Dupa vot ne-am dus sa ne plimbam prin Santa Monica, la asa zisa promenada, de care eu personal m-am indragostit de prima data cand am fost acolo(acum fiind a treia) unde am stat la un restaurant sa ne cinstim la o bere, ca dupa votare. E bine ca e totusi clima asta misto aici pentru ca am putut sa stam pe terasa restaurantului si sa urmarim viata de seara a orasului. Foarte animata si vesela, diferita fata de ce avem noi aici care parca locuim la tzara fata de orasele mari.
Gianina

[Sidonia]

Distractie placuta in Canada si Sarbatori Fericite si din partea noastra.

Cat despre votare AM REUSIT si fara cei cativa zeci de mii de acolo ,cat si fara cei aproximativ 5 milioane de romani din Romania care nu s-au sinchisit sa se prezinte la vot .

[Sidonia]

Distractie placuta in Canada si Sarbatori Fericite si din partea noastra.

Cat despre votare AM REUSIT si fara cei cativa zeci de mii de acolo ,cat si fara cei aproximativ 5 milioane de romani din Romania care nu s-au sinchisit sa se prezinte la vot .

[SorinTgM]

Ce sa mai zic ? Casuta e super, pozele m-au dat pe spate - auzi tu Malibu, Santa Monica... sint putintel cam invidios... dar ma bucur pt voi.
Cred ca v-ati simtit super. Keep traveling !

:salut:

[CarmenPaunescu2003]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?
Noi avem niste pritenii foarte buni atat in Montreal cat si in Toronto si imi doresc sa ne putem vizita macar odata pe an.

[CarmenPaunescu2003]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?
Noi avem niste pritenii foarte buni atat in Montreal cat si in Toronto si imi doresc sa ne putem vizita macar odata pe an.

[Maximus]

hmmm... televizorul ? :bis:

[Gianina]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?
Carmen, televizorul a fost 850 $, era in sale, de la 1000, iar biletul pentru Canada, 1 bucata, 341 $ cu toate taxele incluse.

PS. Maximus, n-am inteles ce ai vrut sa spui cu: hmmm... televizorul ?

Gianina

[Gianina]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?
Carmen, televizorul a fost 850 $, era in sale, de la 1000, iar biletul pentru Canada, 1 bucata, 341 $ cu toate taxele incluse.

PS. Maximus, n-am inteles ce ai vrut sa spui cu: hmmm... televizorul ?

Gianina

[Maximus]

PS. Maximus, n-am inteles ce ai vrut sa spui cu: hmmm... televizorul ?
era o intrebare haioasa; cel putin pt mine... eu as fi intrebat cat costa si vaza ! :mrgreen:

[Gianina]

eu as fi intrebat cat costa si vaza ! :mrgreen:
Na, ca acum sunt in ceata totala? care vaza? Ca intamplarea face sa n-am nici o vaza in casa. Si te rog sa explici cum trebuie de data asta ca te parasc...stii tu cui.
Gianina

[Maximus]

eu as fi intrebat cat costa si vaza ! :mrgreen:
Na, ca acum sunt in ceata totala? care vaza? Ca intamplarea face sa n-am nici o vaza in casa. Si te rog sa explici cum trebuie de data asta ca te parasc...stii tu cui.
Gianina
si tu umbli cu "santajul politic" ? :dovada:

hai sa incerc sa fiu mai explicit. au fost odata niste poze cu locuinta (http://pg.photos.yahoo.com/ph/[email protected]/album?.dir=/8b8e&.src=ph&.tok=phZAlDCB7AIcwzI4). apoi a aparut o intrebare: "how much is the TV" care m-a distrat nitel. drept urmare am incercat si eu o ? la fel de haioasa dar nu cred ca am reusit (tinand cont de feedback...): "how much is the vase ? (from this picture (http://pg.photos.yahoo.com/ph/[email protected]/detail?.dir=/8b8e&.dnm=ea6f.jpg&.src=ph&.tok=phZAlDCB7AIcwzI4))" (am ales vaza la intamplare... :pcdude: )

[Gianina]

Hei, si eu am glumit.... :lol: Si ai reusit cu gluma doar ca eu am vrut sa continui...dupa care chiar m-am intrebat, care vaza? Ca, dupa cum ziceam n-am nici una...chiar ma intrebam ce-mi mai lipseste: iata raspunsul. O vaza si o doaga.
Aia din poza nu e vaza, e ghiveciul cu flori minunate(naturale) pe care l-am primit de la cineva...deci si daca as vrea n-as sti cat a costat.
Dau o bere sa iti treaca supararea. :bere:

Gianina :uraa:

[Maximus]

cum sa ma supar din asa ceva ? si cand trebuie nu ma supar ... :D

merge mai bine o palinca ... chiar daca nu ai reusit sa ma superi :bere:

PS. vezi ce faci cu ghiveciul vaza... si totusi ... cat a costat floarea ? :pcdude:

[Gianina]

cum sa ma supar din asa ceva ? si cand trebuie nu ma supar ... :D
Mai, ce om serios esti tu...
merge mai bine o palinca ... chiar daca nu ai reusit sa ma superi
Avem si de-aia ca mi-a trimis mama.

PS. vezi ce faci cu ghiveciul vaza... si totusi ... cat a costat floarea ?
E inestimabila pentru ca vine de la un prieten...

[Maximus]

bine atunci ! in timp ce te uiti la ghiveci/floare, gusta din palinca si sa nu te superi ... :D

[Shaguna]

Carmen, televizorul a fost 850 $, era in sale, de la 1000, iar biletul pentru Canada, 1 bucata, 341 $ cu toate taxele incluse.

Este cumva acesta : Sony KV-32FS320 32" FD Trinitron WEGA Stereo TV ? Daca da, il puteati cumpara online cu 641.95$, incluzand transportul. http://store.yahoo.com/wellsdigital/kv32fs320.html

Sa-l stapaniti sanatosi !

[Gianina]

Este cumva acesta : Sony KV-32FS320 32" FD Trinitron WEGA Stereo TV ? Daca da, il puteati cumpara online cu 641.95$, incluzand transportul. http://store.yahoo.com/wellsdigital/kv32fs320.html
Nu, nu e ala, ala nu e HDTV si am inteles ca daca e HDTV e mai bun(habar n-am, asta am auzit si eu). Cand am vazut pretul de la cel trimis de tine, deja ma gandeam cum sa-l duc inapoi mai repede, ca inca sunt in cele 30 de zile dar nu e acelasi lucru, asa ca...
Ala cumparat de noi e asta:
http://www.circuitcity.com/ssm/Sony-30--HDTV-Monitor--KV-30HS420-/sem/rpsm/oid/93014/rpem/ccd/productDetail.do

Gianina

[Shaguna]

Felicitari! Ati obtinut cel mai mic pret posibil pentru respectivul televizor. De obicei eu procedez in felul urmator: ma duc la magazin, ma uit la produs, il intorc pe toate partile, apoi merg acasa si il comand de pe internet. Marea majoritate a produselor electronice pot fi achizitionate de pe internet cu 10-20% mai putin decat pretul practicat de catre magazine.

Vizionare placuta !

PS: Nu uitati ca trebuie "udat" :D

[Gianina]

Felicitari! Ati obtinut cel mai mic pret posibil pentru respectivul televizor. De obicei eu procedez in felul urmator: ma duc la magazin, ma uit la produs, il intorc pe toate partile, apoi merg acasa si il comand de pe internet. Marea majoritate a produselor electronice pot fi achizitionate de pe internet cu 10-20% mai putin decat pretul practicat de catre magazine.
Oho, pai sotul meu e si el la fel cu cautatul. Intai se uita in magazin, alege ceva ce-i place, botoneaza la el pana se lamureste, dupa care rascoleste tot internetul timp de zile intregi, citeste si tot felul de comparatii de calitate si alte prostioare, gaseste oferta cea mai buna si apoi il comanda. Noi am asteptat de fapt aproape o luna pana sa-l luam ca presupuneam ca vor fi reduceri de Thanksgiving. In fapt, si noi l-am achizitionat pe asta tot prin internet, doar ca l-a cumparat de la Circuit City si era si optiunea sa ti-l ridici singur de la cel mai apropiat magazin de tine. Ceea ce am si facut. L-a platit prin net chiar de Thanksgiving si l-am ridicat de la magazin a doua zi. O singura zi a avut pretul cu care l-am luat noi, chiar de Thanksgiving, zi in care magazinul chiar a fost inchis. A doua zi, cand l-am ridicat, deja pretul era ca acum, adica 899.

Vizionare placuta !
Mersic.
PS: Nu uitati ca trebuie "udat"
Oho, l-am "udat" si ras-udat de cateva ori cu prietenii de aici. Pentru ceilalti care nu sunteti aproape, l-am "uda" si cu voi dar trebuie sa ne vizitati.(ca se "uda" televizorul doar la locul amplasarii.)

[Boema]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?

Deci, Carmen,daca te intereseaza preturile de pe aici, televizorul cu pricina a fost ceva mai scump fiindca e mare (30") si mai ales fiindca e HTDV, zic eu. Prin comparatie, ca sa-ti faci o idee, al meu e Panasonic cu diagonala 27'', a costat 320 $ cu tot cu tax si sunt foarte multumita de el, il am de trei ani si jumatate- am mai luat si o combinatie DVD/VCR cu 99 $ si gata. E drept ca eu nu ma pricep deloc la astea tehnice si habar n-am sa le compar- sa se vada bine, sa se auda bine si sa nu se strice niciodata...atata vreau... sunt modesta, nu?

Televizoare mai mici se gasesc si cu 120 $, am vazut uneori si cu 80 $ (plus tax).

Si in Canada poti merge si cu trenul sau cu autobuzul la pret mai ieftin, depinde unde stai, sigur ca in cazul Gianinei nu are rost fiindca din California e distanta prea mare, dar din Chicago se ajunge usor la Toronto si din New York la Montreal, ex. din New York e un tren care pleaca dimineata la 8.30 si ajunge in Montreal la 6.30 seara, asa mai vezi si ceva peisaj. Recunosc ca eu detest sa zbor daca nu e vorba de traversat oceanul, caz in care n-am incotro.

Pentru tren uita-te pe www.amtrak.com iar pt autobuz pe www.greyhound.com. Din cate stiu preturile de pe site au taxele incluse.

[Boema]

Gianina, cat a costat televizorul si cat costa biletele de avion pana in Canada ?

Deci, Carmen,daca te intereseaza preturile de pe aici, televizorul cu pricina a fost ceva mai scump fiindca e mare (30") si mai ales fiindca e HTDV, zic eu. Prin comparatie, ca sa-ti faci o idee, al meu e Panasonic cu diagonala 27'', a costat 320 $ cu tot cu tax si sunt foarte multumita de el, il am de trei ani si jumatate- am mai luat si o combinatie DVD/VCR cu 99 $ si gata. E drept ca eu nu ma pricep deloc la astea tehnice si habar n-am sa le compar- sa se vada bine, sa se auda bine si sa nu se strice niciodata...atata vreau... sunt modesta, nu?

Televizoare mai mici se gasesc si cu 120 $, am vazut uneori si cu 80 $ (plus tax).

Si in Canada poti merge si cu trenul sau cu autobuzul la pret mai ieftin, depinde unde stai, sigur ca in cazul Gianinei nu are rost fiindca din California e distanta prea mare, dar din Chicago se ajunge usor la Toronto si din New York la Montreal, ex. din New York e un tren care pleaca dimineata la 8.30 si ajunge in Montreal la 6.30 seara, asa mai vezi si ceva peisaj. Recunosc ca eu detest sa zbor daca nu e vorba de traversat oceanul, caz in care n-am incotro.

Pentru tren uita-te pe www.amtrak.com iar pt autobuz pe www.greyhound.com. Din cate stiu preturile de pe site au taxele incluse.

[CarmenPaunescu2003]

Multumesc Tanei si Gianinei pentru informatii. Ati fost foarte dragute.
Eu am pus intrebarea numai pentru a-mi face o parere despre ce inseamna sa cumperi un bun de folosinta indelungata asa ca nu am prea "priceput" gluma lui Maximus. O fi fost prea finuta pentru mine.
Stiind ca in Romania pentru ati cumpara un astfel de lucru trebuie sa strangi bani un an sau daca il cumperi in rate platesti de iti vine acru, vroiam sa fac o comparatie.

[CarmenPaunescu2003]

Multumesc Tanei si Gianinei pentru informatii. Ati fost foarte dragute.
Eu am pus intrebarea numai pentru a-mi face o parere despre ce inseamna sa cumperi un bun de folosinta indelungata asa ca nu am prea "priceput" gluma lui Maximus. O fi fost prea finuta pentru mine.
Stiind ca in Romania pentru ati cumpara un astfel de lucru trebuie sa strangi bani un an sau daca il cumperi in rate platesti de iti vine acru, vroiam sa fac o comparatie.

[Maximus]

Multumesc Tanei si Gianinei pentru informatii. Ati fost foarte dragute.
Eu am pus intrebarea numai pentru a-mi face o parere despre ce inseamna sa cumperi un bun de folosinta indelungata asa ca nu am prea "priceput" gluma lui Maximus. O fi fost prea finuta pentru mine.
Stiind ca in Romania pentru ati cumpara un astfel de lucru trebuie sa strangi bani un an sau daca il cumperi in rate platesti de iti vine acru, vroiam sa fac o comparatie.
ma mir ca nu am fost si eu dragutz :mrgreen:

asa cum am explicat mai sus, mie mi s-a parut haioasa faza .. dar de .. umor negru sau de alta culoare :prostie:

anyway, eu daca as fi vrut sa fac o comparatie as fi intrat pe site-uri (cu astfel de produse) din cele 2 tari (ex: www.flamingo.ro si www.bestbuy.com sau www.shopping.com), m-as fi uitat la produse similare si ar fi tras o concluzie. pana la urma fiecare cu metodele lui... :zongora:

[CarmenPaunescu2003]

Ai si tu dreptate. Pur si simplu curiozitatea. Sti si tu cum sunt femeile :mrgreen: Cert este ca am obtinut niste informatii care m-au ajutat sa-mi fac o parere. Deocamdata nu cumpar, doar eram curioasa.

[Calin2]

Gianina

Mi-am permis sa ma interesez cat costa chiria la un apartament ca al vostru in San Mateo unde merg eu (15km sud de SF). Raspunsul a fost:

"Un apartament "meserias" ca cel de pe net (al vostru) dar care arata poate mai rau costa 3200$ pe luna"

:((

Cred ca o sa dorm in gara :))) si cel mai probabil voi face "relocation" dupa ce voi boieri aproape de ocean vreo sase luni cat stau la unchiu...

Foarte dragutz apartamentul vostru....

Calin

[Gianina]

"Un apartament "meserias" ca cel de pe net (al vostru) dar care arata poate mai rau costa 3200$ pe luna"
Oau, nu se poate sa fie asa de scump. E prea mult. Si aici sunt apartamente la fel ca asta dar in zone mult mai bune si mai bogate care costa scump dar nici chiar asa de scump. Poate te-ai interesat la o zona mult prea bogata ca nu cred sa fie chiar asa mare diferenta. Desi e posibil ca am auzit ca si aici, chiar in apropiere de LA e jale cu preturile.
Si nu e chiar asa meserias. E un apartament de 1 dormitor(nu prea mare dormitorul, cred ca are vreo 14-16 mp), livingul e cat o sufragerie de ap. de 2 camere din Ro(maxim 20 mp), deci nu e cine stie ce. Bucataria e chiar mai mica decat aveam eu in Romania la 2 camere...atat ca mai are si spatiul pentru masa de mancat.
Noua ne place asa cum e dar nici nu pot zice ca e meserias. Am vazut unele cu adevarat frumoase...chiar al Danielei, din San Diego e mult mai frumos ca asta(are si masinile de spalat in casa ceea ce aici nu se poate din lipsa de spatiu).
Problema cu preturile este in felul urmator: cu cat stai intr-o zona mai buna, cu atat preturile sunt mai mari. Noi nu stam intr-o zona foarte buna, nici chiar cea mai proasta, ceva mai la mijloc.
Gianina

[Sidonia]

Daniela cat plateste chiria la apartamentul acela frumos ?

[Gianina]

Daniela cat plateste chiria la apartamentul acela frumos ?
Pai ea are 2 bedrooms si chiria, din cate imi amintesc, ar fi cam 1300. Poate apare si ea pe aici si ne spune exact cat.
Gianina

[Calin2]

Si mie mi s-a parut ca abereaza unchiu cu preturile astea dar mi-a confirmat ca e asa...la 1km de el un apartament ca al vostru are pretul ala...dar tot la 1 km in partea cealalta sunt si cu 2k...sau putin mai incolo sunt si mai frumoase la 1.2k...prin urmare depinde de "location, location, location" si eu personal mai adaug "snobism" sau "bani prea multi" :)))...asa ca pana la urma nu ajung eu in gara ca nu imi trebuie vedere panoramica la ocean :)))

PS: var-meu lucreaza in Milano si i-au inchiriat aia un apt. cu 3 dormitoare (nu stiu pt ce ca nu e insurat:)) si e 3k euro pe luna chiria asa ca US nu e totusi chiar asa de scump :))))

Ciau bau si Sarbatori Fericite tuturor!!

:)) Calin

[Gianina]

Nu m-a rabdat sufletul si am zis sa mai scriu o poveste pe anul asta.
Nu de alta, dar am ceva nou de povestit.

Sambata, 18 decembrie, am plecat sa vizitam Universal Studios Hollywood. Ca si asa nu aveam ce face, avand in vedere ca ne-au plecat, cate unul, prietenii spre Romania.
Asa ca, la 8 dimineata, din nou in grup mixt, eu cu Cata, o romanca si prietenul american, am plecat sa vedem cum se fac filmele.
De fapt Universal Studios Hollywood este un parc de distractii care include insa si vizitarea studiourilor(daca vrei, noi am vrut), precum si tot felul de show-uri facute cu efectele speciale din filme, plus diferite teme din filme la care poti participa. Printre temele parcului de distractii care au avut si participare la show-uri/raiduri au fost: “Dracula”, “Revenge of the Mummy”, “Jurassic Park”, “Terminator”, “Back to the future”, “Animal Planet Live”, “Shrek”, “Water World” si altele.
Foarte mare parcul, e intins pe dealuri, are de fapt cateva nivele dar e intins in aer liber pe o suprafata foarte mare. E cat un oras mare si nu exagerez cand zic asta. Numai turul studiourilor cu masinile lor speciale a durat o ora. Si turul nu a inclus chiar tot.
Turul studiourilor a inclus si participarea la cateva efecte speciale si explicarea crearii lor de catre ghid dar si de producatorii Studiourilor Hollywood, prin inregistrari video. Ni s-a aratat unde au fost facute filme celebre, strazi intregi de cladiri unde se filmeaza, apoi case unde se fac diferite seriale(foarte dragute si reale de altfel), cabane de vacanta, cum se realizeaza un ocean in film, mersul pe apa, cum se realizeaza ploaia, torentele de apa, exploziile si tot felul de alte chestii. M-a impresionat faptul ca au creat pentru filme toate decorurile posibile cu care ne intalnim in viata de zi cu zi, din care o sa exemplific: aeroport, statie de metrou, case, piata, sat, oras de multe, oras medieval, tot felul de nebunii.
Evident ca nu am reusit sa vedem chiar tot pentru ca, dupa cum am zis, e foarte mare parcul plus studiourile dar, printre cele care le-am vazut, ar fi de remarcat:
- raidul: “Revenge of the Mummy” e foarte bine creat dar, am avut o experienta nefericita ca s-a stricat ceva tocmai cand eram noi la coada si am asteptat o ora ca sa se repare.
- raidul “Jurassic Park” nu mi s-a parut ceva iesit din comun, e un raid pe apa cu niste dinozauri pe langa apa care mai misca si ei din cand in cand si senzatii tari la coborare pentru ca ti se da drumul cu barca de la o inaltime impresionanta.
- “Dracula Fortress” este de fapt un labirint de tuneluri unde e intuneric, cu tot felul de lilieci ce zboara pe pereti(creati ca film) si niste vampiri(niste oameni imbracati in vampiri) care te prind de mana pe intuneric ceea ce chiar te sperie ca nu te astepti.
- “Terminator” este de fapt prezentat in sitem 4D, cu scene similare celor din film, cu deosebirea ca sunt niste oameni deghizati in cei din film care mai ies din ecran din timp in timp.
- “Shrek”, este tot ceva de genul 4D cu scene similare celor din film dar e dragut ca la un moment dat stranuta magarusul Donkey si au un sistem in care chiar te stropesc cu apa, ceea ce pare chiar natural.
- “Animal Planet Live”, este un skow cu animale in care se arata cum se dreseaza animalele pentru filme si mai ales cum sunt facute anumalele sa para ca vorbesc in filme(chiar dau din gura ca si cand ar vorbi, pe bune).
- cel mai bun show dintre toate este insa “Water World” unde sunt o gramada de efecte speciale folosite, super interesant, e creat cu actori, practic e ca si cand vezi un film live.

Per ansamblu a fost dragut dar nu am fost prea incantati, eu pentru ca nu au fost raiduri nebunesti sa ma dau in ele, Catalin ca nu-i place sa mearga asa de mult. Oricum n-am stat chiar asa de mult in parc, am ajuns la 9 dimineata si am plecat de acolo la 6 seara. Ca si experienta, am fost multumita sa vad ce am vazut dar ca idee, nu este un loc unde sa vrei sa mergi mai mult de o data. Cum ar fi Disneyland, de exemplu. Dar e bine ca am fost ca e chiar aproape(am facut 40 minute pana acolo) si era pacat sa nu vedem si noi cum se fac filmele la Hollywood.
In timp ce vizitam studiourile, chiar am vazut doua filmari live, pe niste strazi ale studiourilor, din pacate nu am recunoscut nici un actor celebru. Ghidul ne-a explicat insa ca, in general, filmarile au loc in timpul saptamanii nu in weekend.
Cat ne-am plimbat pe acolo am dat de tot felul de caractere din filme cu care am facut poze, noi si copiii, ca se pare ca adultii de aici nu prea sunt interesati de asta. Chiar ne-a intrebat la un moment dat prietenul romancei (americanul), ce suntem asa de incantate de asta(tocmai ne pozam cu Spiderman) si i-am explicat ca noi nu ne-am nascut aici sa crestem cu toate astea ca si cand ar fi firesti si ne bucuram acum de copilaria intarziata…

Evident ca am facut o gramada de poze, m-am si chinuit sa le dau titluri ca sa va dati seama pe unde(in ce locatie) au fost facute.

Pozele le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/e0bf&.src=ph&.tok=phY5nPCBLYPIO9_Z

Revenim cu urmatoarea poveste la anul(cum suna) cu vesti despre cum ne-or ingheta sufletele prin Canada(ca am auzit ca au fost alaltaieri -30 grade C, aici fiind in aceeasi zi +30 C) si despre ce am mai vazut pe acolo.
In alta ordine de idei, chiar daca urmeaza sarbatorile, parca nu le simtim la fel anul asta, ceva ne lipseste totusi…cei de acasa. Chiar daca atmosfera e festiva mai peste tot pe aici si e intr-adevar frumos ornat, nu simtim nici miros de cozonac, sarmale, jumari si alte bunatati. Pe de alta parte, e ciudat sa vezi cum Craciunul se apropie dar aici e cald ca vara, sunt 30 de grade afara si lumea face plaja la piscina. Probabil ca ne vom obisnui in timp si cu asta, cine stie?

Va mai urez o data sa aveti “Sarbatori fericite” si un An Nou minunat. Si sa aveti parte de zapada.

Gianina

[Carmen]

Sa fiti sanatosi...sa fim cu totii sanatosi...si sa reusim sa ne intalnim in viitor!!!
Va pregatesc eu sarmale si cozonac....ca la mama acasa :)
Numai bine si aveti grija de voi!
:uraa:

[Gianina]

Multumim Carmen. Si mersic la fel.
Sa aveti Sarbatori Fericite si sa va bucurati de sosirea Anului Nou.

Gianina

PS. Sa stii ca nu uit ca mi-ai promis cozonaci... :floare: si pentru asta, trebuie neaparat sa ne intalnim, candva, in viitor.

[Shrek]

Si nu uita poooze, multe poze din Canada. De abia le asteptam!
Drum bun si Sarbatori fericite!
Simina

[Shrek]

Si nu uita poooze, multe poze din Canada. De abia le asteptam!
Drum bun si Sarbatori fericite!
Simina

[Shrek]

Am vazut pozele de la studiori: absolut superbe! Si multe! Ce bine!
Multumim.
Simina

[GEliza]

Sarbatori fericite, sa aveti parte numai de bine, sa fiti sanatosi si sa aveti numai bucurii ...La multi ani....

Miros de sarmale si cozonac va trimitem noi.... :D

[Shrek]

Fratele meu mi-a trimis deja si poze... si sonor.

[Carmen]

Absolut nici o problema...ne facem timp noi pt o intalnire!!!
Petrecere la maxim!!!!

[Gianina]

In primul rand, "La multi ani" tuturor, avand in vedere ca e primul meu mesaj in noul an.
Apoi, va anunt ca am revenit de pe meleaguri straine(friguroasa dar frumoasa Canada) acasa, si credeti-ma, chiar mi-era dor de casa. Acum consider aceasta casa, oraselul meu micut, Anaheim. Mi-e drag sa revin aici.
Mi-era dor si de caldura dar se pare ca vremea rea ma urmareste si aici pentru ca ploua intr-una pe aici(am auzit ca de o saptamana, ceea ce e neobisnuit pentru California).
In zilele ce urmeaza o sa pun cap la cap o noua poveste, in continuarea odiseei obisnuite, o sa fac selectie din cele peste 1000 de poze facute si sper sa va placa.
Imi cer scuze fata de cei carora n-am apucat sa le raspund la mesaje dar n-am intrat pe forum cat am fost plecata pentru ca sincera sa fiu, am dorit sa vad cat mai mult din minunatiile Canadei.
Drept pentru care, chiar daca raspund cu intarziere, le multumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje de urari in aceasta perioada.
Numai bine si revin,
Gianina

[Gianina]

In primul rand, "La multi ani" tuturor, avand in vedere ca e primul meu mesaj in noul an.
Apoi, va anunt ca am revenit de pe meleaguri straine(friguroasa dar frumoasa Canada) acasa, si credeti-ma, chiar mi-era dor de casa. Acum consider aceasta casa, oraselul meu micut, Anaheim. Mi-e drag sa revin aici.
Mi-era dor si de caldura dar se pare ca vremea rea ma urmareste si aici pentru ca ploua intr-una pe aici(am auzit ca de o saptamana, ceea ce e neobisnuit pentru California).
In zilele ce urmeaza o sa pun cap la cap o noua poveste, in continuarea odiseei obisnuite, o sa fac selectie din cele peste 1000 de poze facute si sper sa va placa.
Imi cer scuze fata de cei carora n-am apucat sa le raspund la mesaje dar n-am intrat pe forum cat am fost plecata pentru ca sincera sa fiu, am dorit sa vad cat mai mult din minunatiile Canadei.
Drept pentru care, chiar daca raspund cu intarziere, le multumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje de urari in aceasta perioada.
Numai bine si revin,
Gianina

[Gianina]

Revenind acasa, m-am gandit sa scriu prima poveste a anului 2005 in care o sa va povestesc ce am facut in vacanta din Canada.

Rand pe rand ne plecasera toti prietenii de aici(aproape toti ca au mai ramas si suflete nobile care sa ne duca la aeroport) in vacanta asa ca, ultimele zile inainte de plecare ne-am simtit cam singurei. Dar a venit si plecarea, drept pentru care, pe 24 decembrie, am pornit voiosi dar speriati de frig, spre Canada.
Plecarea a fost la ora 2.30 p.m. In aeroport am ajuns devreme ca stiam ca sunt masuri de securitate foarte stricte si ne-am gandit ca ar putea dura toata treaba destul de mult. Gresit, ca totul a mers foarte repede asa ca, neavand ce face, am pierdut vremea prin aeroport vreo 2 ore. Cand ni s-a eliberat biletul de imbarcare(noi aveam doar e-ticket) ni s-au cerut si pasapoartele. Totul parea ok pana s-a prins vamesul ca potrivit pasapoartelor noastre, suntem romani deci evident, noi aveam nevoie de viza pentru Canada. Pentru o fractiune de secunda m-am gandit ca a innebunit omul pentru ca citisem pe site ca nu e nevoie de viza pentru Canada daca esti rezident american dar apoi mi-a cazut fisa ca saracul om de unde sa stie ca suntem sau nu rezidenti americani daca nu aratasem si Green Cardul… Asa ca, s-a lamurit problema o data cu aratarea green cardurilor.
Dupa ce am predat bagajele, am fost controlati temeinic, cu descaltat si tot tacamul(chiar au intarit astia masurile de siguranta). M-a surprins insa cat de ciudati sunt oamenii. Ca stiau(se vedea clar, fiind si coada) ca se controleaza temeinic dar ei tot uitau sa-si scoata monedele din buzunare ca sa nu mai piuie sau cureaua. Oricum noi am trecut foarte usor de asta ca eram pregatiti sa fim controlati si am scos de pe noi tot ce ar fi putut piui. Inclusiv adidasii care n-aveau cum sa piuie dar daca asa era sistemul, l-am respectat.

Drumul cu avionul a fost destul de tracasant pentru ca era un avion destul de mic si a avut o gramada de goluri de aer de ni se zicea din sfert in sfert de ora sa ne punem centurile. Dar n-au fost decat 4.40 ore de zbor si au trecut relativ repede ca au bagat filme.
Am ajuns in Canada pe la 12 noaptea(ora locala a lor) unde controlul a fost foarte sumar, in sensul ca am aratat doar pasapoartele si green cardurile, ne-a intrebat motivul vizitei si la unde o sa locuim si cam atat. Nici macar nu ni s-a pus vreo viza in pasaport de intrare in Canada, ceea ce m-a mirat dar poate asa o fi fost sistemul. La iesire ne asteptau prietenii nostri, care fusesera inspirati sa sune si sa verifice daca avionul avea intarziere(ca avusese vreo ora). Imediat cum am ajuns in aeroport am scos din valiza gecile si le-am pus pe noi ca nu mai tinea varianta tricou.

Pe 25 decembrie, ne-au dus sa vizitam centrul orasului Toronto, foarte dragut si impunator dar foarte rece pe acolo. Eu n-am avut mari probleme cu frigul, pentru motivul ca m-am imbracat cu 2 perechi de pantaloni dar Catalin ne-a zorit sa nu ne plimbam prea mult pe jos si sa intram si sa ne plimbam cu masina, ca e mai cald. Afara nu erau decat -9 grade Celsius dar cu vant, cica ar fi fost mai degraba -15. Ne-au plimbat apoi printr-un cartier chinezesc, apoi prin niste zone rezidentiale unde erau niste case imense, mai mult palate, cu teren mult si mare si frumos. Mi-ar placea o casa ca alea dar, sincera sa fiu, nu acolo, ci undeva la cald.
Pozele cu vizita in Downtown Toronto plus case, le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/f022&.src=ph&.tok=phToiUCBGZeKNCOD

Pe 28 dec am plecat spre Niagara ca doar nu era sa vizitam Canada si sa nu vedem Niagara. E minunata, e greu de descris in cuvinte splendoarea si maretia acesteia. Si chiar ma bucur ca am vazut-o iarna pentru ca era minunata cu totul inghetat in jurul ei, copacii, cladirile, malurile, pareau a fi de gheata, a fost cu adevarat frumos. Chiar daca a fost frig, parca n-am simtit in acea zi atat de acut frigul pentru ca era prea frumos totul in jur. Alb si imaculat. Nu pot descrie prea bine cum e de fapt dar cred ca pozele vor arata mai bine ceea ce am vrut sa spun despre splendoarea cascadei. Dupa ce am vizitat cascada si imprejurimile, ne-am plimbat pe mal, apoi am fost in niste tuneluri care duc pana aproape de cascada si unde poti vedea apa curgand de foarte aproape. Din pacate, parte dintre iesirile de la tuneluri au fost inghetate deci n-am vazut mare lucru, dar totusi am reusit sa gasim un tunel care coboara pana aproape de baza cascadei si care nu era cu geamurile inghetate. Foarte frumos, acolo s-a auzit cel mai bine zgomotul facut de apa care curgea. Din pacate n-am putut sa mergem si cu vaporasul care te duce aproape de cascada pentru ca nu circula iarna, dar poate o mai vizitam si vara, la un moment dat. Pentru ca deja ni se facuse foame de atata plimbare si stat in frig, am decis sa mancam la restaurantul cel mai apropiat de cascada, unde am stat chiar langa geam si vedeam cascada foarte bine. Era foarte relaxant sa privesti cum curge acea masa de apa.
Pozele de la Niagara, le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/25ac&.src=ph&.tok=phFpiUCBwYSro1Et

Mai apoi, ne-am decis sa dam o tura de onoare si oraselului situat langa cascada, un orasel foarte dragut pentru turisti pentru ca avea o gramada de atractii: muzee(mare parte de ceara), cinematografe in 3 sau 4D, cazinouri, cafenele, baruri, hoteluri, etc. Noi am decis sa vizitam muzeul figurilor de ceara(Wax Museum) crezand in ideea mea ca va semana cu Madame Tussaud care il vazusem la Amsterdam. Era departe de a fi la fel de bine realizat, atat din punct de vedere al celebritatilor, care nu erau atat de bine realizate ca cele de la Madame Tussaud, pentru unele a trebuit sa citim cine sunt ca nu ne dadeam seama, dar erau si asezate in vitrine, deci nu puteai sa ii vezi mai de aproape. Oricum per ansamblu ne-am distrat si acolo ca ne amuza sa ghicim cine este respectiva papusa de ceara.
Pozele de la Wax Museum le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/66b3&.src=ph&.tok=ph7piUCB9dZYOIBL

De Revelion am fost la o mare petrecere, la niste prieteni de-ai lor, romani, a fost gasca mare, 20 de romani, distractie mare, mancare ca in Romania, de toate: salata boeuf, sarmale, ciorba de burta, carnati, chiftele, tot felul de salate si alte cele.

Pe 1 ianuarie, dupa un somn de numai 4 ore, am plecat sa vizitam maretul turn canadian, CN Tower, cea mai inainta constructie din lume (~550 metri, daca imi amintesc bine). Pe dinafara nu prea te impresioneaza respectivul turn pentru ca e doar un constructie inalta de beton si atat, fara forme deosebite, cu ceva ca o bila undeva la mijloc dar in interior, ai posibilitati de admirare a peisajului inconjurator, respectiv, centrul Toronto-ului vazut de la inaltime, Lacul Ontario si insulele artificiale create pe el.
Se vede foarte frumos orasul de la inaltime, de fapt o sa vedeti si in poze. Mai e frumos ca au o podea de sticla de unde te poti uita in jos sa vezi orasul chiar la picioarele tale(de fapt prea putin din oras ci ce e chiar sub turn).
Pozele de la turn le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/cb94&.src=ph&.tok=phNniUCBNOVNLrNl

Ca impresie generala, nu m-as duce sa locuiesc in Canada din cauza climei, iarna foarte frig, vara cald si umed, dar ca oras, Toronto e dragut. E mai europeana treaba pe acolo, au blocuri de locuinte inalte(de cam 15 etaje). Parte din oras seamana chiar cu Bucurestiul doar ca ceva mai aerisit. De asemenea, sunt mult mai multi romani pe acolo, n-a fost un loc unde sa ne ducem si sa nu auzim romaneste. Dar, pe de alta parte, cred ca majoritatea populatiei e formata din indieni care sunt asa cum sunt, nu tocmai frumosi.

Pe 2 ianuarie, foarte de dimineata, adica la ora 6 a.m., am pornit spre casa. Si dupa ce ca la plecarea spre Canada ne-am plictisit asteptand avionul, de data asta era sa pierdem avionul din cauza cozilor la care a trebuit sa stam pana sa apucam sa intram pe terminale: intai coada pentru biletele de imbarcare, apoi coada de la vama unde am aratat pasapoartele si Green cardul, chestie care a durat 1 minut dar pentru care am stat juma de ora la coada, coada sa depunem valiza de cala, coada sa fim controlati noi si bagajul de mana, asa ca mai aveam 5 minute sa plece avionul fara noi. Asa ca, dupa ce am scapat de toate controalele, am luat-o la fuga spre terminalul unde pleca avionul si am reusit sa il prindem. Dupa care am stat vreo ora in avion degeaba, fara sa se miste, nu stiu motivul, am vazut printre altele ca il stropeau cu nu stiu ce solutie sa se dezghete(asa au anuntat). Concluzia este: din State iesi foarte usor, mai greu e sa intri.
De data asta am avut parte si de escala, la Chicago, unde iar era sa pierdem avionul din cauza ca aterizase cu intarziere cel din Canada. Dar am avut noroc si l-am prins pana la urma. Cu ocazia asta pot spune ca am vazut si Chicago, e adevarat ca din avion, ne-au zgaltait putin vanturile de pe acolo la aterizare ca si la decolare dar orasul pare foarte frumos, cel putin vazut de la inaltime. Trebuie sa-l vizitam si serios, nu numai din avion la un moment dat. Chiar mi-a parut rau ca n-am stiut ca Catalin va avea liber si pe 3 ianuarie ca am fi facut escala mai lunga, macar aveam o zi si ceva sa vizitam Chicago. Dar intotdeauna e si o data viitoare…

Speram ca am ajuns la caldurica dar m-am inselat, nu e nici ger, ca sunt vreo 15 grade Celsius, dar nici cum eram obisnuiti, pentru ca a luat-o razna vremea si ploua zi de zi, de o saptamana incoace. Ploua si dupa aia iese soarele, nu stii la ce sa te astepti.

De data asta chiar ca am exagerat cu povestea, m-am cam lungit cu vorba dar am zis sa povestesc cat mai multe din vacanta. Ca sa raspund solicitarilor….sper ca acum o sa va saturati de poze ca sunt sute.

Va mai urez inca o data sa aveti un An minunat.

Gianina

[Gianina]

Revenind acasa, m-am gandit sa scriu prima poveste a anului 2005 in care o sa va povestesc ce am facut in vacanta din Canada.

Rand pe rand ne plecasera toti prietenii de aici(aproape toti ca au mai ramas si suflete nobile care sa ne duca la aeroport) in vacanta asa ca, ultimele zile inainte de plecare ne-am simtit cam singurei. Dar a venit si plecarea, drept pentru care, pe 24 decembrie, am pornit voiosi dar speriati de frig, spre Canada.
Plecarea a fost la ora 2.30 p.m. In aeroport am ajuns devreme ca stiam ca sunt masuri de securitate foarte stricte si ne-am gandit ca ar putea dura toata treaba destul de mult. Gresit, ca totul a mers foarte repede asa ca, neavand ce face, am pierdut vremea prin aeroport vreo 2 ore. Cand ni s-a eliberat biletul de imbarcare(noi aveam doar e-ticket) ni s-au cerut si pasapoartele. Totul parea ok pana s-a prins vamesul ca potrivit pasapoartelor noastre, suntem romani deci evident, noi aveam nevoie de viza pentru Canada. Pentru o fractiune de secunda m-am gandit ca a innebunit omul pentru ca citisem pe site ca nu e nevoie de viza pentru Canada daca esti rezident american dar apoi mi-a cazut fisa ca saracul om de unde sa stie ca suntem sau nu rezidenti americani daca nu aratasem si Green Cardul… Asa ca, s-a lamurit problema o data cu aratarea green cardurilor.
Dupa ce am predat bagajele, am fost controlati temeinic, cu descaltat si tot tacamul(chiar au intarit astia masurile de siguranta). M-a surprins insa cat de ciudati sunt oamenii. Ca stiau(se vedea clar, fiind si coada) ca se controleaza temeinic dar ei tot uitau sa-si scoata monedele din buzunare ca sa nu mai piuie sau cureaua. Oricum noi am trecut foarte usor de asta ca eram pregatiti sa fim controlati si am scos de pe noi tot ce ar fi putut piui. Inclusiv adidasii care n-aveau cum sa piuie dar daca asa era sistemul, l-am respectat.

Drumul cu avionul a fost destul de tracasant pentru ca era un avion destul de mic si a avut o gramada de goluri de aer de ni se zicea din sfert in sfert de ora sa ne punem centurile. Dar n-au fost decat 4.40 ore de zbor si au trecut relativ repede ca au bagat filme.
Am ajuns in Canada pe la 12 noaptea(ora locala a lor) unde controlul a fost foarte sumar, in sensul ca am aratat doar pasapoartele si green cardurile, ne-a intrebat motivul vizitei si la unde o sa locuim si cam atat. Nici macar nu ni s-a pus vreo viza in pasaport de intrare in Canada, ceea ce m-a mirat dar poate asa o fi fost sistemul. La iesire ne asteptau prietenii nostri, care fusesera inspirati sa sune si sa verifice daca avionul avea intarziere(ca avusese vreo ora). Imediat cum am ajuns in aeroport am scos din valiza gecile si le-am pus pe noi ca nu mai tinea varianta tricou.

Pe 25 decembrie, ne-au dus sa vizitam centrul orasului Toronto, foarte dragut si impunator dar foarte rece pe acolo. Eu n-am avut mari probleme cu frigul, pentru motivul ca m-am imbracat cu 2 perechi de pantaloni dar Catalin ne-a zorit sa nu ne plimbam prea mult pe jos si sa intram si sa ne plimbam cu masina, ca e mai cald. Afara nu erau decat -9 grade Celsius dar cu vant, cica ar fi fost mai degraba -15. Ne-au plimbat apoi printr-un cartier chinezesc, apoi prin niste zone rezidentiale unde erau niste case imense, mai mult palate, cu teren mult si mare si frumos. Mi-ar placea o casa ca alea dar, sincera sa fiu, nu acolo, ci undeva la cald.
Pozele cu vizita in Downtown Toronto plus case, le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/f022&.src=ph&.tok=phToiUCBGZeKNCOD

Pe 28 dec am plecat spre Niagara ca doar nu era sa vizitam Canada si sa nu vedem Niagara. E minunata, e greu de descris in cuvinte splendoarea si maretia acesteia. Si chiar ma bucur ca am vazut-o iarna pentru ca era minunata cu totul inghetat in jurul ei, copacii, cladirile, malurile, pareau a fi de gheata, a fost cu adevarat frumos. Chiar daca a fost frig, parca n-am simtit in acea zi atat de acut frigul pentru ca era prea frumos totul in jur. Alb si imaculat. Nu pot descrie prea bine cum e de fapt dar cred ca pozele vor arata mai bine ceea ce am vrut sa spun despre splendoarea cascadei. Dupa ce am vizitat cascada si imprejurimile, ne-am plimbat pe mal, apoi am fost in niste tuneluri care duc pana aproape de cascada si unde poti vedea apa curgand de foarte aproape. Din pacate, parte dintre iesirile de la tuneluri au fost inghetate deci n-am vazut mare lucru, dar totusi am reusit sa gasim un tunel care coboara pana aproape de baza cascadei si care nu era cu geamurile inghetate. Foarte frumos, acolo s-a auzit cel mai bine zgomotul facut de apa care curgea. Din pacate n-am putut sa mergem si cu vaporasul care te duce aproape de cascada pentru ca nu circula iarna, dar poate o mai vizitam si vara, la un moment dat. Pentru ca deja ni se facuse foame de atata plimbare si stat in frig, am decis sa mancam la restaurantul cel mai apropiat de cascada, unde am stat chiar langa geam si vedeam cascada foarte bine. Era foarte relaxant sa privesti cum curge acea masa de apa.
Pozele de la Niagara, le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/25ac&.src=ph&.tok=phFpiUCBwYSro1Et

Mai apoi, ne-am decis sa dam o tura de onoare si oraselului situat langa cascada, un orasel foarte dragut pentru turisti pentru ca avea o gramada de atractii: muzee(mare parte de ceara), cinematografe in 3 sau 4D, cazinouri, cafenele, baruri, hoteluri, etc. Noi am decis sa vizitam muzeul figurilor de ceara(Wax Museum) crezand in ideea mea ca va semana cu Madame Tussaud care il vazusem la Amsterdam. Era departe de a fi la fel de bine realizat, atat din punct de vedere al celebritatilor, care nu erau atat de bine realizate ca cele de la Madame Tussaud, pentru unele a trebuit sa citim cine sunt ca nu ne dadeam seama, dar erau si asezate in vitrine, deci nu puteai sa ii vezi mai de aproape. Oricum per ansamblu ne-am distrat si acolo ca ne amuza sa ghicim cine este respectiva papusa de ceara.
Pozele de la Wax Museum le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/66b3&.src=ph&.tok=ph7piUCB9dZYOIBL

De Revelion am fost la o mare petrecere, la niste prieteni de-ai lor, romani, a fost gasca mare, 20 de romani, distractie mare, mancare ca in Romania, de toate: salata boeuf, sarmale, ciorba de burta, carnati, chiftele, tot felul de salate si alte cele.

Pe 1 ianuarie, dupa un somn de numai 4 ore, am plecat sa vizitam maretul turn canadian, CN Tower, cea mai inainta constructie din lume (~550 metri, daca imi amintesc bine). Pe dinafara nu prea te impresioneaza respectivul turn pentru ca e doar un constructie inalta de beton si atat, fara forme deosebite, cu ceva ca o bila undeva la mijloc dar in interior, ai posibilitati de admirare a peisajului inconjurator, respectiv, centrul Toronto-ului vazut de la inaltime, Lacul Ontario si insulele artificiale create pe el.
Se vede foarte frumos orasul de la inaltime, de fapt o sa vedeti si in poze. Mai e frumos ca au o podea de sticla de unde te poti uita in jos sa vezi orasul chiar la picioarele tale(de fapt prea putin din oras ci ce e chiar sub turn).
Pozele de la turn le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/cb94&.src=ph&.tok=phNniUCBNOVNLrNl

Ca impresie generala, nu m-as duce sa locuiesc in Canada din cauza climei, iarna foarte frig, vara cald si umed, dar ca oras, Toronto e dragut. E mai europeana treaba pe acolo, au blocuri de locuinte inalte(de cam 15 etaje). Parte din oras seamana chiar cu Bucurestiul doar ca ceva mai aerisit. De asemenea, sunt mult mai multi romani pe acolo, n-a fost un loc unde sa ne ducem si sa nu auzim romaneste. Dar, pe de alta parte, cred ca majoritatea populatiei e formata din indieni care sunt asa cum sunt, nu tocmai frumosi.

Pe 2 ianuarie, foarte de dimineata, adica la ora 6 a.m., am pornit spre casa. Si dupa ce ca la plecarea spre Canada ne-am plictisit asteptand avionul, de data asta era sa pierdem avionul din cauza cozilor la care a trebuit sa stam pana sa apucam sa intram pe terminale: intai coada pentru biletele de imbarcare, apoi coada de la vama unde am aratat pasapoartele si Green cardul, chestie care a durat 1 minut dar pentru care am stat juma de ora la coada, coada sa depunem valiza de cala, coada sa fim controlati noi si bagajul de mana, asa ca mai aveam 5 minute sa plece avionul fara noi. Asa ca, dupa ce am scapat de toate controalele, am luat-o la fuga spre terminalul unde pleca avionul si am reusit sa il prindem. Dupa care am stat vreo ora in avion degeaba, fara sa se miste, nu stiu motivul, am vazut printre altele ca il stropeau cu nu stiu ce solutie sa se dezghete(asa au anuntat). Concluzia este: din State iesi foarte usor, mai greu e sa intri.
De data asta am avut parte si de escala, la Chicago, unde iar era sa pierdem avionul din cauza ca aterizase cu intarziere cel din Canada. Dar am avut noroc si l-am prins pana la urma. Cu ocazia asta pot spune ca am vazut si Chicago, e adevarat ca din avion, ne-au zgaltait putin vanturile de pe acolo la aterizare ca si la decolare dar orasul pare foarte frumos, cel putin vazut de la inaltime. Trebuie sa-l vizitam si serios, nu numai din avion la un moment dat. Chiar mi-a parut rau ca n-am stiut ca Catalin va avea liber si pe 3 ianuarie ca am fi facut escala mai lunga, macar aveam o zi si ceva sa vizitam Chicago. Dar intotdeauna e si o data viitoare…

Speram ca am ajuns la caldurica dar m-am inselat, nu e nici ger, ca sunt vreo 15 grade Celsius, dar nici cum eram obisnuiti, pentru ca a luat-o razna vremea si ploua zi de zi, de o saptamana incoace. Ploua si dupa aia iese soarele, nu stii la ce sa te astepti.

De data asta chiar ca am exagerat cu povestea, m-am cam lungit cu vorba dar am zis sa povestesc cat mai multe din vacanta. Ca sa raspund solicitarilor….sper ca acum o sa va saturati de poze ca sunt sute.

Va mai urez inca o data sa aveti un An minunat.

Gianina

[Maximus]

Se pare ca in Canada e intradevar iarna http://www.htmlbb.ro/images/smiles/icon_smile.gif Foarte interesanta povestirea si pozele; mai asteptam si altele :good:

Pe 1 ianuarie, dupa un somn de numai 4 ore, am plecat sa vizitam maretul turn canadian, CN Tower, cea mai inainta constructie din lume (~550 metri, daca imi amintesc bine).
Am o corectie mica de facut la ceea ce ai spus (nu stiam exact si m-am informat): in momentul actual cea mai inalta constructie din lume e o antena TV - KTHI–TV Mast (in Romania de ce antenele nu au nume ?!? :mrgreen: ) - din Dakota de Nord (SUA) cu o inaltime de 628.8 m urmata de turnul la care ai facut referire CN Tower din Toronto (Canada) cu o inaltime de 553 m. Pe de alta parte cea mai inalta cladire din lume este Taipei 101 din Taipei (Taiwan) cu o inaltime de 508 m.

http://encarta.msn.com/media_701500542/The_Tallest_Buildings_in_the_World.html

[Maximus]

Se pare ca in Canada e intradevar iarna http://www.htmlbb.ro/images/smiles/icon_smile.gif Foarte interesanta povestirea si pozele; mai asteptam si altele :good:

Pe 1 ianuarie, dupa un somn de numai 4 ore, am plecat sa vizitam maretul turn canadian, CN Tower, cea mai inainta constructie din lume (~550 metri, daca imi amintesc bine).
Am o corectie mica de facut la ceea ce ai spus (nu stiam exact si m-am informat): in momentul actual cea mai inalta constructie din lume e o antena TV - KTHI–TV Mast (in Romania de ce antenele nu au nume ?!? :mrgreen: ) - din Dakota de Nord (SUA) cu o inaltime de 628.8 m urmata de turnul la care ai facut referire CN Tower din Toronto (Canada) cu o inaltime de 553 m. Pe de alta parte cea mai inalta cladire din lume este Taipei 101 din Taipei (Taiwan) cu o inaltime de 508 m.

http://encarta.msn.com/media_701500542/The_Tallest_Buildings_in_the_World.html

[Gianina]

Maximus, poate ai dreptate si as vrea sa ai, dar in Guinness Book, asta apare ca cel mai inalt.

Tallest Building
The world's tallest free-standing tower is the CN Tower in Toronto, Canada, which rises to a mighty 553.34 m (1,815 ft 5 in). The 185-storey, reinforced concrete building was designed by the Australian architect John Andrews. Work began on the 130,000-tonne building on February 12, 1973 and was finished on April 2, 1975. The tower includes a 416-seat restaurant, which revolves in a "Sky Pod" at 351 m (1,150 ft). Two million people visit the CN Tower every year.
Linkul e asta: http://www.guinnessworldrecords.com/

Gianina

[Gianina]

Maximus, poate ai dreptate si as vrea sa ai, dar in Guinness Book, asta apare ca cel mai inalt.

Tallest Building
The world's tallest free-standing tower is the CN Tower in Toronto, Canada, which rises to a mighty 553.34 m (1,815 ft 5 in). The 185-storey, reinforced concrete building was designed by the Australian architect John Andrews. Work began on the 130,000-tonne building on February 12, 1973 and was finished on April 2, 1975. The tower includes a 416-seat restaurant, which revolves in a "Sky Pod" at 351 m (1,150 ft). Two million people visit the CN Tower every year.
Linkul e asta: http://www.guinnessworldrecords.com/

Gianina

[Maximus]

se pare ca difera sistemul de referinta ... cladire, turn, constructie (cu sau fara antena/antene) :mrgreen:

inca un material interesant: http://www.xs4all.nl/~hnetten/tallest.html

[Maximus]

se pare ca difera sistemul de referinta ... cladire, turn, constructie (cu sau fara antena/antene) :mrgreen:

inca un material interesant: http://www.xs4all.nl/~hnetten/tallest.html

[Gianina]

Mersic. M-ai facut fericita. Ca si asa mi s-a scos pe nas cat am stat acolo ca ce au canadienii si n-au americanii.... :roll:
Gianina

[Gianina]

Mersic. M-ai facut fericita. Ca si asa mi s-a scos pe nas cat am stat acolo ca ce au canadienii si n-au americanii.... :roll:
Gianina

[elisa_ch]

cu adevarat impresionant :bravo:...felicitari pentru optimismul tau, pentru buna ta dispozitie, pentru puterea cu care treci (cred eu) destul de usor peste anumite probleme si nu in ultimul rand pentru ceea ce ati realizat acolo intr-un timp relativ scurt(calatorii, casa, mobila si alte chestii).

regret din suflet :prostie: ca am descoperit atat de tarziu povestirile tale, de fapt intreg forumul. citesc intamplarile tale, imi dau lacrimile si ma gandesc la mine care nu stiu cum o sa ma descurc intr-o lume si o tara straina, mai ales singura. din idiotenia si prostia mea (ca altfel nu stiu cum sa ii spun) nu am avut buna vointa sa caut pe net mai devreme pt a descoperi forumul, motiv pentru care sufar enorm ca nu am stiu ca pot sa ma casatoresc cu prietenul meu dupa primirea primului plic si iata consecintele :datlacap:.....voi pleca singurica. Voi decola spre Chicago pe 25 martie unde sper sa gasesc oameni cu un suflet la fel de calduros ca al vostru si al celor care v-au ajutat.

Inca o data multe felicitari si asteptam noi povestiri si intamplari. Sa fii mereu vesela si plina de viata. Dumnezeu nu uita sa-i ajute pe cei cu suflet mare.


"Maktub!"

[elisa_ch]

cu adevarat impresionant :bravo:...felicitari pentru optimismul tau, pentru buna ta dispozitie, pentru puterea cu care treci (cred eu) destul de usor peste anumite probleme si nu in ultimul rand pentru ceea ce ati realizat acolo intr-un timp relativ scurt(calatorii, casa, mobila si alte chestii).

regret din suflet :prostie: ca am descoperit atat de tarziu povestirile tale, de fapt intreg forumul. citesc intamplarile tale, imi dau lacrimile si ma gandesc la mine care nu stiu cum o sa ma descurc intr-o lume si o tara straina, mai ales singura. din idiotenia si prostia mea (ca altfel nu stiu cum sa ii spun) nu am avut buna vointa sa caut pe net mai devreme pt a descoperi forumul, motiv pentru care sufar enorm ca nu am stiu ca pot sa ma casatoresc cu prietenul meu dupa primirea primului plic si iata consecintele :datlacap:.....voi pleca singurica. Voi decola spre Chicago pe 25 martie unde sper sa gasesc oameni cu un suflet la fel de calduros ca al vostru si al celor care v-au ajutat.

Inca o data multe felicitari si asteptam noi povestiri si intamplari. Sa fii mereu vesela si plina de viata. Dumnezeu nu uita sa-i ajute pe cei cu suflet mare.


"Maktub!"

[Virag]

nu am avut buna vointa sa caut pe net mai devreme pt a descoperi forumul, motiv pentru care sufar enorm ca nu am stiu ca pot sa ma casatoresc cu prietenul meu dupa primirea primului plic si iata consecintele .....voi pleca singurica. Voi decola spre Chicago pe 25 martie unde sper sa gasesc oameni cu un suflet la fel de calduros ca al vostru si al celor care v-au ajutat.

Elisa,
pana la 30 septembrie mai sunt aproape opt luni, timp in care se poate repara !

(PS: scuze, Gianina, ca m-am indepartat de la subiect !)

[Virag]

nu am avut buna vointa sa caut pe net mai devreme pt a descoperi forumul, motiv pentru care sufar enorm ca nu am stiu ca pot sa ma casatoresc cu prietenul meu dupa primirea primului plic si iata consecintele .....voi pleca singurica. Voi decola spre Chicago pe 25 martie unde sper sa gasesc oameni cu un suflet la fel de calduros ca al vostru si al celor care v-au ajutat.

Elisa,
pana la 30 septembrie mai sunt aproape opt luni, timp in care se poate repara !

(PS: scuze, Gianina, ca m-am indepartat de la subiect !)

[Gianina]

Elisa, in primul rand multumesc de gandurile frumoase.
In al doilea rand, chiar ar trebui sa incerci sa repari ceva. Am aflat de la un prieten ca poti sa te casatoresti si dupa ce ai luat viza si sa soliciti separat viza la ambasada pentru prietenul/sotul tau. Doar ca e o conditie absolut necesara ca tu sa fii inca in Romania si inainte de cele 6 luni in care iti expira viza. Da un telefon la ambasada si intreaba. Poate se mai poate repara. Pentru ca sa stii, cred ca e destul de greu sa fii singur aici.
Sunt convinsa ca vei gasi si la Chicago oameni cu suflet mare. Eu stiu cativa oameni cu suflet mare acolo. Si nu uita ca oamenii raspund asa cum ii faci tu sa raspunda.
Sa ai parte de mult noroc.
Gianina

PS. Virag, nu m-a deranjat interventia ta, e bine ca ai vrut sa ajuti. :bravo:

[Gianina]

Elisa, in primul rand multumesc de gandurile frumoase.
In al doilea rand, chiar ar trebui sa incerci sa repari ceva. Am aflat de la un prieten ca poti sa te casatoresti si dupa ce ai luat viza si sa soliciti separat viza la ambasada pentru prietenul/sotul tau. Doar ca e o conditie absolut necesara ca tu sa fii inca in Romania si inainte de cele 6 luni in care iti expira viza. Da un telefon la ambasada si intreaba. Poate se mai poate repara. Pentru ca sa stii, cred ca e destul de greu sa fii singur aici.
Sunt convinsa ca vei gasi si la Chicago oameni cu suflet mare. Eu stiu cativa oameni cu suflet mare acolo. Si nu uita ca oamenii raspund asa cum ii faci tu sa raspunda.
Sa ai parte de mult noroc.
Gianina

PS. Virag, nu m-a deranjat interventia ta, e bine ca ai vrut sa ajuti. :bravo:

[Gianina]

Si iata o noua poveste.
As incepe cu faptul ca am fost murati mai bine de 2 saptamani, timp in care a plouat aproape tot timpul astfel ca evident, au inceput sa apara si necazurile. Nu chiar unde locuim noi, dar prin imprejurimi. Alunecari de teren, inundatii, daramari de case, dealuri care alunecau peste case, etc. Am mai auzit ca la stiri in Romania s-a dat stirea ca a nins in Los Angeles, va pot certifica faptul ca a fost o minciunica, a nins doar la munte nu in LA.
Oricum parea a nu se mai termina cu ploaia dar iata ca de mai bine de 2 saptamani, e numai vreme frumoasa. Si e asa de cald acuma de poti sta lejer la plaja. E aproape ca vara doar ca vara e mai sufocant.

In alta ordine de idei, am mai vizitat ceva. Sambata, 15 ian., ne-am intalnit cu familia Shrek(Simina, Florin si Andrei) care locuiesc in zona(la 50 mile). Ne-a placut mult de tot intalnirea cu ei precum si de ei. Mi-a placut ca sunt niste optimisti si se bucura de tot ceea ce vad in jur si de frumosul care-i inconjoara. Ne-am dus la ei dupa care i-am luat intr-o plimbare pana la niste lacuri foarte renumite pe aici prin zona, la munte. Asa am ajuns sa vedem Silverlake, Lake Gregory si cel mai renumit, Lake Arrowhead(asta din urma e renumit ca e si o apa de baut cu numele asta care e foarte populara pe aici). Drumul cel mai scurt catre lacuri era inchis din cauza alunecarilor de teren, astfel ca a trebuit sa ocolim muntele si s-o luam pe un alt drum. Ne-am distrat pe drum spre lacuri pentru ca ne-am ratacit si am gresit drumul de cateva ori desi aveam 2 harti la noi. Se pare ca nu prea suntem nici unul dintre noi buni cititori in harti. Daca era seara poate ne ghidam dupa stele, dar fiind zi, nasoala treaba. Oricum bine ca am ajuns pana la urma pe lumina pana acolo si am putut admira apusul de soare in munti, cu sclipiri de culoare deasupra lacului. Ceea ce ne-a placut cel mai mult acolo a fost un magazin foarte dragut, care avea o intreaga imparatie a sarbatorilor de iarna in miniatura. De asemenea, aveau o gramada de alte chestii foarte dragute. Arata minunat magazinul, drept pentru care, i-am facut o gramada de poze.
Am ramas cu ideea ca trebuie sa ne revedem curand cu ei pentru ca sunt super faini, haiosi si de gasca. Au sufletele deschise si ne-am simtit compatibili cu ei.
Pozele de la lac precum si de la minunatul magazin, le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/2d39&.src=ph&.tok=phEU.aCBKk.lsO9P

Duminica, 15 ianuarie, ne-am decis sa mergem cu prietenii la Zoo. Am mers la cel mai apropiat zoo, respectiv la cel din Los Angeles care insa nu e chiar asa de renumit desi e foarte mare. Cele mai populare animale au fost caprele, capre ca la noi Romania, chiar ma gandeam, ce incantati erau americanii ca le pot mangaia, mai ales copiii, cred ca ei nu au parte cum am avut noi in copilarie, de cunoscut caprele la tara. De fapt caprele erau printre singurele animale pe care chiar aveai voie sa le mangai precum si 2 caluti mici, parca erau caluti in miniatura.
In rest, animale ca la zoo, totusi pareau foarte obosite si plictisite. Mie personal mi-e mila de cate ori merg la Zoo de animalele care stau in custi. Poate de aceea nici nu prea merg. Totusi, aici nu prea erau animalele chiar in custi ci pareau mai mult libere, dar spatiile erau totusi mici si existau santuri intre teritoriul lor si cel vizitat de oameni astfel incat sa nu poata ajunge la vizitatori.
De la zoo, pozele le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/aad2&.src=ph&.tok=ph719aCBjgb4t1ho

Acum cateva zile am intrat din greseala pe freeway(autostrada) pentru ca vorbeam la telefon si nu m-am prins ca era intrarea pe freeway. Eram singura in masina….Dupa cateva momente de panica, m-am gandit, hai ca nu poate fi asa de rau si am continuat drumul meu pe freeway, drept pentru care am ajuns mult mai repede la destinatie. Si pentru ca deja am devenit curajoasa, a doua zi am fost din nou, de data asta drum ceva mai lung(vreo 40 de mile) unde chiar am schimbat 4 autostrazi(ceea ce mie mi se parea foarte complicat), dus si intors. E adevarat ca de data asta n-am fost chiar singura, pentru ca am fost cu un prieten sa-l ajut cu alesul mobilei pentru noua lui locuinta. Dar am mers muuuuullllttttt si nu mi-a mai fost frica. Cred ca am depasit spaima de freeway, cred ca asta imi trebuia, sa conduc ceva mai mult ca sa ma obisnuiesc.

Alte noutati ar fi ca am vizitat UCI, adica Universitatea din orasul Irvine. Nu va exagerez cand va spun ca acea universitate este de fapt un oras si nu unul micut, caminele studentesti sunt de fapt complexe de apartamente de tot felul, de la cele obisnuite pana la unele superbe sau chiar de lux, campusul e asezat pe dealuri cu multa verdeata si in interiorul lui te simti de parca ai fi undeva intr-o statiune. De asemenea, pentru studentii cu bani multi care doresc cazarea in campus, exista chiar case de inchiriat. Pentru profesori exista un cartier intreg numai cu vile una si una, foarte dragute. Au de asemenea, o groaza de restaurante, fast-food-uri, magazine etc. Si chiar ca poate fi considerat un oras intrucat au anual cam 23.000 studenti, plus ca in campus mai locuiesc si profesori(o gramada), precum si familii de studenti, profesori etc.
In mijlocul campusului este un parc superb…
Fiecare facultate sau specializare, are cladirea sa proprie, diferita de celelalte, arata de parca toate ar fi numai blocuri de afaceri, e minunat. Cred ca e deosebit sa faci scoala la o universitate de aici, te simti altfel decat la cele din Romania.
Transportul prin interiorul campusului se poate face fie cu masina proprie(au zeci de mii de locuri de parcare), fie cu niste autobuze ale scolii care transporta studentii de la cursuri spre locuintele din campus.
Trebuie sa devin studenta din nou, e asa de frumoasa scoala ca zau daca nu cred ca studiezi mai cu placere. Totul e sa ma decid in ce domeniu. Dar asta oricum e scopul meu pe termen lung, pana nu ma simt eu perfecta cu engleza, nu vreau sa ma bag la astfel de studii.

Weekendul care tocmai a trecut am fost in vizita la o prietena care tocmai a nascut si am vazut pentru prima data cum arata un bebe de numai cateva zile si sincera sa fiu, m-a cam speriat, ca e ingrozitor de mic. Si nu pentru ca s-ar fi nascut prematur sau ceva, nu, s-a nascut la termen cu greutate normala(3kg), dar cica asa sunt bebeii mici, foarte mici. Dar este asa de frumoasa, ca e vorba de o fetita… si are si riduri ca inca nu i s-a intins pielea…si e atat de fragila…

Gianina

PS. Am intentionat sa ma opresc cu povestirile mele deoarece unele chestii au fost interpretate aiurea. Dar, pentru ca mai multi mi-au scris ca doresc sa continui, fiind majoritari, am decis continuarea.

[MihaiL]

Draga Gianina,

Te rog mult sa nu te opresti si sa nu te afecteze deloc daca unii gasesc semnificatii diferite la ceea ce scrii tu. Noi iti intelegem perfect intentiile tale bune si ceea ce scrii tu chiar ne ajuta, ne face mai optimisti si ne impulsioneaza sa credem ca "se poate"...

Te pupam cu mult drag si sper ca poate ne vom cunoaste candva,

Monica

PS. Acum 2 saptamani am trecut pentru o zi prin LA si chiar mi-a parut rau ca nu am numarul tau de telefon, poate am fi reusit sa ne vedem. Dar nu e timpul pierdut. :bere:

[Gianina]

Monica, multumesc pentru ceea ce ai scris.
Viata ta pare foarte palpitanta si animata asa ca sper si eu sa-ti citesc povestile in continuare.
Si mie imi pare rau ca nu ne-am cunoscut in vizita ta la LA dar speram sa se intample in viitor. Oricum planuim o excursie pe coasta de est, speram anul acesta, si evident ca nu putem sa uitam de NY. De asemenea, daca va tenteaza din nou CA, oricand sunteti bine-veniti.
Sa aveti multa bafta in drumul nou care va asteapta si sa va bucurati de orice clipa. Si eu cred ca asa veti face pentru ca am "citit" entuziasmul cu care traiesti viata in ceea ce ai scris .
Numai bine,
Gianina

[MihaiL]

Multumim, :floare:

[FDaniel]

http://www.libertatea.ro/index.jsp?page=magazine&detail=article&aid=101263 :bere: [/url]

[Gianina]

Continui povestea pentru ca n-am cum sa trec sub tacere faptul ca am vizitat San Francisco, care cred ca este unul din cele mai minunate si mai deosebite orase din lume, asa ca am sa va povestesc despre vizita noastra acolo(28-30 ianuarie).
Totul a pornit de la Catalin care discuta pe chat cu un fost coleg de-al lui de serviciu, care a venit in US, mai precis San Francisco, pentru un training de 2 saptamani. Asa ne-am decis sa mergem sa ne intalnim cu el.
Ok, acum sa va spun ce impresie ne-a lasat San Francisco desi nu am apucat practic decat sa vizitam o mica parte din el, sambata fiind ziua intreaga petrecuta acolo, duminica stand doar pana la ora 13.00 cand am plecat spre casa.
San Francisco este minunat, este asa de frumos si de deosebit fata de alte orase vazute de noi ca ne-a impresionat cu adevarat. Este un oras situat pe coline, cu strazi in pante ametitor de inclinate, cu poduri superbe peste apa, facand trecerea de pe peninsula(unde este de fapt San Francisco) pe uscatul continental. De asemenea, arhitectura cladirilor este minunata, arata ca un oras istoric ceea ce si este, cu cladiri vechi dar frumos renovate, cu o arhitectura deosebita.
Din ce-am vizitat noi, totul a fost foarte frumos, e adevarat ca am vizitat cateva din punctele de atractie turistica cu cautare.
Astfel, primul lucru vizitat a fost Fisherman’s Wharf care e acelasi cu Pier 39, un loc de plecare pentru vaporasele care te duc sa vizitezi fie imprejurimile, fie insula pe care se afla inchisoarea Alcatraz. Apoi am luat vaporasul si ne-am dus sa vizitam Alcatrazul, care sincera sa fiu m-a cam cutremurat la ideea ca niste criminali feroce au stat acolo dar si la vederea conditiilor care erau oferite. Este frumoasa insa insula pe care se afla, foarte dragut asezata si inconjurata de ocean si cu vedere superba asupra orasului si a podului Bay(Bay Bridge).
Apoi am vizitat Golden Gate Bridge care este superb colorat si maret. Veti vedea in poze cat e de frumos dar parerea mea este ca pozele nu reusesc sa redea nici 5% din splendoarea lui si a celor ce il inconjoara.
Apoi am vizitat orasul si evident strada Lombard, care e atat de renumita pentru ca e cea mai “stramba” strada din lume (the crookedest street in the world). N-am putut sa o pozam foarte clar ca sa se vada cat de ondulata este dar o puteti vedea aici:
http://www.mistersf.com/high/?highlombard.htm
http://www.sftravel.com/lomabardcrookedstreet.html
http://www.htmlhelp.com/~liam/California/SanFrancisco/LombardStreet/
Sincera sa fiu, m-au trecut ceva emotii cand coboram cu masina pe ea dar e minunata si ciudata in acelasi timp.
Oricum toate strazile care sunt inclinate foarte mult sunt minunate dar in acelasi timp ciudate pentru ca nu esti obisnuit sa vezi asa ceva. Cel putin eu n-am mai vazut asa ceva nicaieri. Si ca sa fiu sincera, nu m-as aventura sa conduc pe acolo pentru ca mi se pare greu de tot.
Am vizitat apoi orasul, am pozat cate case am vazut si pe cate strazi am trecut pentru ca zau ca sunt superbe.
Duminica ne-am rezervat un program mai scurt de vizitat pentru ca trebuia sa plecam si spre casa. De aceea, am ales sa vedem orasul plimbandu-ne cu tramvaiul pe cablu(cable car). Drumul cu acesta dureaza vreo jumatate de ora dintr-un capat in altul al lui dar e foarte frumos si interesant mai ales ca poti sa stai pe scara ca sa vezi si sa admiri orasul care e asa de frumos.
Cu acesta ocazie am vizitat si o mica parte din downtown San Francisco, foarte frumos.
La plecare, am vizitat si San Mateo Bridge, asta doar pentru ca drumul nostru spre casa trecea pe acolo. Totusi e un pod foarte dragut, nu atat de spectaculos ca Golden Gate si Bay Bridge dar e interesant ca este un pod chiar la nivelul apei nu ca celelalte care sunt la o distanta considerabila de apa.
Pozele din calatorie le gasiti aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/daniela_gianina/album?.dir=/4674&.src=ph&.tok=phiYpdCBf0183KCF

Gianina

[MihaiL]

Super pozele!

O familie de plimbareti jos palaria... :good: :good: :floare:

Incep sa regret ca nu mai vin in California...

[Gianina]

Incep sa regret ca nu mai vin in California...
Sunt convinsa ca NY ofera o gramada de minunatii de vazut. Asa ca, dupa ce terminati cu alea, puteti sa ne vizitati si pe noi...
Gianina

[Carmen76510]

Knock ! Knock !
Anybody here????

S-a terminat "Odiseea" ? Se fac doua luni de cand nu mai apare nimic nou pe aici....Eu una sunt dintre cei care citeau cu interes aici , chiar daca poate niciodata n-o sa-mi zambeasca viata asa cum ti-a zambit tie...

[Gianina]

Da, s-a terminat cu povestea mea.
Finalul sper ca este: "Au traiti fericiti pana la adanci batraneti".

Mult noroc va doresc tuturor,
Gianina

[Carmen76510]

Finalul sper ca este: "Au traiti fericiti pana la adanci batraneti".


Sa dea Dumnezeu!

Dar sa treci asa direct de la intriga la deznodamant :cry: ?! Lipseste desfasurarea actiunii, punctul culminant etc :lol: :D.

Pana la urma este decizia ta, asa ca ...nu-mi ramane decat sa va urez si voua la fel de mult noroc ca si pana acum.

[HoneyBunny]

De ce s-a terminat odiseea ? :(

Era asa de frumoasa ! :)
Descrieri, poze , povestiri pline de optimism ! :)

Te-a suparat cineva ? Spune-mi cine si il "bat" :)

:floare: :floare: :kiss:

[Gianina]

De ce s-a terminat odiseea ?
S-a terminat pentru ca era cazul sa se termine. Nu mai era nimic de scris care sa mai intereseze pe cineva, informatii nu mai am de dat, deci nu are sens sa continui.

Se pare ca in timp ceea ce s-a vrut a fi la inceput informatie a degenerat intr-un jurnal de calatorii care nu mai are sens sa fie public. Mea culpa. :oops:

Oricum finalul "odiseei" ar trebui sa fie legat de urmatoarele cuvinte: aleg sa-mi traiesc in continuare viata bucurandu-ma de tot ceea ce e frumos in jurul meu si traind fiecare zi la intensitate maxima. Nu voi lasa viata sa treaca pe langa mine doar asa ci o voi trai la maxim.

Fiecare alege ceea ce vrea in viata, eu asta imi doresc, sa vad cat mai multe si sa traiesc cat mai multe experiente.

Mult noroc tuturor si va doresc multa fericire.

Gianina

[Myra]

Mi-a placut chestia cu :"aleg sa-mi traiesc in continuare viata bucurandu-ma de tot ceea ce e frumos in jurul meu si traind fiecare zi la intensitate maxima. Nu voi lasa viata sa treaca pe langa mine doar asa ci o voi trai la maxim. " Imi place optimismul tau. Asa ar trebui sa facem toti. Eu incerc sa imi aduc aminte de asta de cate ori imi e prea lene sa ma bucur de viata.

Multa bafta!!!

[GEliza]

Stiu ca astazi faceti un an de america...La multi ani, sa fiti sanatosi si sa aveti numai bucurii.. :kiss: :bere: :uraa: :bis:

[Gianina]

Multumesc frumos pentru urari. Intr-adevar, azi implinim un anisor si nu regretam nici o zi ca am venit In America. Ce regretam, ca n-au cum sa nu fie si ceva regrete, este ca n-am luat cainele cu noi.
A fost o experienta din care am invatat multe si am trecut peste multe. Nu toate au fost roz dar balantza atarna spre lucrurile pozitive care ni s-au intamplat.
Dragut este ca acum, la implinirea unui an am largit gasca loteristilor de aici cu inca 2 familii ceea ce ne face sa ne bucuram si mai mult.
Va dorim tuturor numai experiente fericite, mult noroc si sa va bucurati de viata.
Numai bine tuturor,
Gianina

[SorinTgM]

Multumim Gianina, sper ca toti sa fie la fel de multumiti dupa un an ca au facut pasul spre SUA . :salut: